marți, 7 februarie 2017

Recenzie Lupii Trecutului. Sofia de Nataşa Alina Culea


 M-am îndrăgostit de scriitoarea Nataşa Alina Culea încă de când am citit Marat, de care m-am îndrăgostit ireversibil. Iar acum am făcut același lucru cu Lupii Trecutului. Autoarea m-a surprins, pur și simplu, încă de la primele pagini. O carte de care m-am îndrăgostit irevocabil, o carte pe care o ador și pe care nu aș vrea să o mai las din mână, deși am terminat-o. 
   

Romanul Lupii Trecutului. Sofia mi-a dăruit sinceritate, mi-a arătat adevărată față a vieții și m-a învățat că trebuie să mă bucur și să profit de tot ce-mi oferă viața indiferent de circumstanțe...


     O poveste despre doi oameni care vor doar să se simtă iubiți. Fabian și Sofia, protagoniștii acestei cărți, sunt legați de mâini cu cătușele trecutului, parcurg împreună un drum în ceață, bazându-se doar pe simțuri și încrederea că la finalul drumului vor rămâne împreună. Un roman care fascinează încă de la prima pagină până la ultima.
                          



     Am intrat în lumea lui Fabian, unde am întâlnit nu numai un soț obișnuit, ci și un om nefericit, un om care în loc să cunoască sentimentul iubirii și să-l trăiască, este prins într-o buclă a timpului și a obișnuinței, a fricii de-a spune adevarul, deși doare, adevărul e cel mai bun medicament și cea mai bună cale de a încheia un capitol din viața ta în care nu te mai simți confortabil. Trecut de prima tinerețe, Fabian se tot întreabă ce e iubirea și fericirea. Oare ar putea el simți din nou acele sentimente? Oare și-ar da seama când le va găsi? Incertitudini peste incertitudini, asta până când o întâlnește pe frumoasa și pasionata Sofia, o făptură parcă desprinsă din basme, croită special pentru el, pentru al face să renască odată cu ea. 


          Am intrat și în universul Sofiei, o femeie învelită în mister, o femeie ce purta urmele războiului dintre ea și demonii trecutului, însă nu pe chip, ci în suflet. 
Sufletul ei era "zugrăvit" în întregime de cicatrici, de amintiri pătate de durere și lacrimi, de nopți nedormite, de mii de întrebări ce căpătau contur în mintea sa, cerând, nu implorând răspunsuri, răspunsuri ce niciodată nu au venit. Am găsit o personalitate puternică, o femeie defectă din punct de vedere emoțional, distrusă și uitată în camera destinului său, însă cu o putere și un curaj de neexplicat.
        Încă de când era mică a cunoscut dezamăgirea și durerea, era și timpul ca Sofia noastră să întâlnească dragostea, să simtă primi fiorii ai dragostei, să se înfrupte din ea și să rămână cu gustul dulce al dragostei pe buzele ei.. Era și timpul ca inima ei sa renască alături de a lui Fabian, să învețe amândoi să se vindece reciproc. 




         Parcursul relație lor a fost presărat cu suișuri și coborâșuri, cu certuri în care cuvintele au fost arme letale pentru sufletul lor. Se foloseau de cuvinte pentru a masca rănile adânci pe care le aveau camuflate în inimile lor, chiar de ei înșiși. Au avut parte de dragostea adevărată, de frumusețea sentimentelor, de mirosul renașterii, al fericirii, al vieții. 


        Parcursul povesti a fost așa, de încălzire, însă finalul m-a topit, mi-a provocat o avalanșă de sentimente în suflet și, pur și simplu, nu am putut să nu plâng. Nici nu știu de ce, pentru că eu cred ca cea mica a fost un dar lăsat de Sofia în urma plecării sale sau că-mi doream un astfel de final? Vă las pe voi să-mi spuneți de care parte sunteți.. pentru că eu sunt în contradicție încă..        



         Deşi cărţile sale sunt stropite cu un strop de psihologie, umor, mister, dragoste şi pasiune, Lupii Sofiei a fost perfectă,  condimentată exact cum trebuie şi cât trebuie. Citate pline de adevăr, spuse într-un mod dur, dar realiste şi asta mi-a plăcut, faptul că Nataşa nu pune graniţe, scrie ce simte, cum simte, iar pe mine una m-a cucerit cu expresivitatea ei.
         Un roman psihologic care te ţine cu sufletul la gură. O poveste de dragoste care produce tornade de sentimente în adâncul sufletului, uragane ce se dezlănţuie în tine, fulgere şi trăsnete ce te străpung din cap până în picioare, resimţind undele de şoc pe care ţi le cauzează de fiecare dată când priveşti spre trecut. Te distrug şi te lasă de izbelişte ca un copil mic fără apărare.
  Citatul meu preferat  
„Sub pământ mișunau în beznă viermii, deasupra lui, ciocârliile tăiau cerul în fâșii prin care pătrundea, din când în când, soarele. Între viermi și ciocârlii erau oamenii, locuind unii peste alții, jelind și iubind.”
   Iţi mulţumesc Nataşa pentru că mi-ai oferit cărţiile tale, ai făcut un cititor fericit. Mulţumesc.
Share:

6 comentarii: