marți, 7 februarie 2017

Recenzie: And I Darken (The Conqueror Saga, #1) de Kiersten White


Editura: Corgi
Anul apariţiei: 2016
Goodreads: 3.95
Uitați-vă la coperta asta! Doar uitați-vă. Nu-i așa că e genialăăă? Doamne, de ce a trebuit să am eu cealaltă ediție *sigh*. 
Cartea asta ne aduce una dintre cele mai badass eroine din toate timpurile: Lada Dragwyla (sau, mai nou, Dracul)
„Her spine was steel. Her heart was armour. Her eyes were fire.” 
E ca și cum Kiersten White ar fi îndreptat tot ce i-am avut de reproșat lui Sarah J. Maas în legătură cu personajul Celaena Sardothien. A creat un personaj brutal, invincibil și totuși realist. Spre deosebire de Celaena, cea a tot știutoare, cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă (uhm... și lista poate continua), Lada nu este frumoasă, chiar deloc, dar lumea o apreciază pentru celelalte calități ale ei: istețimea și puterea, pe care le-a câștigat luptând cu greu pentru ele. 


Poate v-ați dat seama, Lada este versiunea feminină a lui Vlad Țepeș. Un element interesant al cărții e că se bazează pe o împletire a istorii Imperiului Otoman, cu cea a noastră, a românilor. În carte veți întâlni mulți termeni cunoscuți, cum ar fi casa (supranumită și mama) Ladei: Valahia sau Târgoviște și Ordinul Dragonului.


„I am your father. But this woman is not your mother. Your mother is Wallachia. Your mother is the very earth we go to now. Do you understand?
She nodded, then held out her hand.
„The daughter of Wallachia wants her knife back.”

Femeia care îi dă naștere, Vasilisa, este o creatură slabă, pe care nimeni nu o compătimește pentru dorul ei de casă, ci din contră o învinovățește pentru neputința ei de a fi puternică. Fratele Ladăi, Radu, i se aseamănă foarte mult: o ființă fragilă și extrem de frumoasă pe care Lada o va proteja mereu, din umbră sau nu.

Vlad Dracul este persoana pe care Lada o idolatrizează toată copilăria ei, dar ce se întâmplă când el îi jertfește Imperiului Otoman pentru a-și salva propria viață? Când Lada observă că el nu i-a iubit niciodată pe vreunul dintre ei, nici măcar pe ea, care s-a luptat toată viața să îl impresioneze, să fie cea mai rapidă, cea mai deșteaptă, cea mai curdă și totul pentru că e o femeie
M-a cam scârbit misoginismul din această carte, dar cred că autoarea nu a avut de ales, și dacă voia să obțină o poveste inspirată din acele timpuri, a trebuit să includă și acest element... respingător.

Am fost foarte impresionată de modul în care s-a dezvoltat Radu în Imperiul Otoman, evoluând din statul de larvă: fragil, timid și invizibil, la fluture, un om extrem de important în elita otomană și văzut ca un înger de toți oamenii de acolo.
 Deși Radu a continuat să nu i se asemene Ladei, fiind bun și milos, el i-a demonstrat că ceea ce i-a zis când era un copil e adevărat: există alte moduri prin care te poți proteja în afară de luptă.
„There are other ways to beat someone than with fists.”
Lada, din contră, oricât ar fi încercat cei din imperiu să o facă să se simtă confortabil, cu atât mai mult se simțea de parcă și-ar trăda țara. Fiecare bucățică din delicatese pe care le mânca, fiecare pas pe care îl făcea pe aleile cu miros de violete păreau o infidelitate. Loialitatea ei față de țara natală e extraordinară, își tratează patria ca pe propria mamă pe moarte, de care a fost despărțită în fragedă pruncie și la care trebuie să se întoarcă cât mai curând, cu orice preț, pentru a o însănătoși.
„For all its beauty, Edrine was alien and cold, the earth beneath her feet  foreign and uncaring.”
 Relația ciudată, dar restrânsă, dintre Radu și Lada se destramă când ei și prietenul lor Mehmed, proaspăt sultan al Imperiului Otoman, ajung la pubertate și descoperă că iubirea lor frățească pentru Mehmed e ceva mai mult... DA AȚI CITIT BINE. Avem un triunghi amoros semi-gay (sunt destul de sigură că sunt prima din istoria românilor care a folosit expresia asta, așa că o s-o mai spus o dată, triunghi amoros semi-gay).

Normal că amândoi se vor lupta pentru inima lui Mehmed, dar asta va fi pus pe planul doi odată ce încep să apară mai multe asasinări la adresa lui, iar toată lumea din imperiu îl urăște și vor să-l dea jos de la conducere (și... să-l omoare). Nu poți iubi un mort, nu? Așa că amândoi încearcă să îl țină în viață cum pot ei mai bine: Lada prin luptă, iar Radu prin vorbe spuse cui trebuie și secrete aflate la momentul potrivit.
„You have no love to give him, and I have no love he will accept.”
 Să recapitulăm. Avem: doi protagoniști badass, intrigă politică, înjunghieri pe la spate, prietenii adevărate, muuulte personaje cu caracter și un triunghi amoros semi-gay.
Cu siguranță cartea merită citită, te ține în suspans, scenele nu te plictisesc niciodată, singura problemă e că autoarea mai are de lucrat la intriga politică, pentru că nu i-a ieșit chiar ideal. Cartea e un fel de Game of thrones mai slăbuț + multe replici sarcastice și acea poveste de dragoste interesantă. Din fericire, punctele forte le compensează pe cele slabe, dar mă așteptam la un pic mai mult de la această carte. Povestea însă m-a prins, deci probabil voi continua trilogia și sper să se îmbunătățească pe parcurs.
Vă recomand totuși să o citiți și voi, mai ales pentru că va apărea în curând la Leda Edge, și să vă faceți o proprie părere, poate vă va plăcea mai mult decât mie. :)
„I am no longer the daughter of the dragon. I am the dragon.”
Share:

3 comentarii: