Recenzie: „Evadare din lagărul 14” de Blaine Harden

     Când te gândești la lagărele de muncă, ți le imaginezi probabil pe cele naziste, care au existat acum mult, muuult timp și s-a terminat cu ele odată cu sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial. Nu-i așa? Te-ai mira să-ți spun că ești departe de adevăr?
     În nordul Peninsulei Coreene, toate drepturile omului sunt încălcate. Chiar acum, în timp ce tu citești asta. Oamenii sunt tratați ca niște animale și sunt aruncați în lagăre de muncă, unde foametea, furtul, violurile și torturile sunt la ordinea zilei.
      Shin Dong-Hyuk, unicul supraviețuitor al lagărului 14 și-a riscat viața pentru a-și spune povestea. Într-adevăr, viața bate filmul, nu cred că s-ar fi putut aștepta cineva ca în secolul 21 să fie încă existente astfel de tratamente inumane.
   După spusele lui Shin: „Kim Jong-Il (fostul conducător al Coreei de Nord) era mai rău decât Hitler. Dacă Hitler își atacase dușmanii, Kim își muncea propriul popor până la moarte în locuri precum lagărul 14.”
    Acestea sunt știrile despre care probabil nu vrei să auzi, dar trebuie. Nu poți rămâne indiferent după ce citești o astfel de carte, simți că trebuie să faci ceva ca să ajuți acești oameni, iar apoi realizezi că nu prea ai ce.

     Profesorii de la școala lui Shin din Lagărul 14 erau gardieni în uniformă care întotdeauna purtau pistoale. Shin l-a văzut pe unul dintre ei omorând în bătaie o fetiță de șase ani, cu un arătător din lemn pentru că furase șase boabe de porumb.

      Copiii din lagăr erau mereu flămânzi, mâncau șobolani, insecte și boabe de porumb pe care le găseau în bălegarul vacilor.

      Shin a privit cum mama sa a fost spânzurată, iar fratele lui împușcat pentru tentativa de evadare.

      După descoperirea planului de evadare al mamei și al fratelui său, Shin a fost închis timp de șapte luni într-o închisoare subterană secretă din cadrul Lagărului 14. Avea 13 ani.

      În închisoarea subterană gardienii l-au torturat pe Shin  deasupra unui foc de cărbuni, încercând să afle rolul lui în plănuita evadare a mamei și a fratelui.

      Drept pedeapsă pentru că scăpase din brațe o mașină de cusut în perioada în care lucra la fabrica de confecții în lagăr, gardienii au folosit un cuțit ca să-i taie lui Shin degetul mijlociu de la mâna dreaptă, la nivelul primei articulații.

      Cred că acum v-ați făcut o impresie generală despre ce se petrece în Coreea de Nord. Lăsând la o parte cât de revoltător e faptul că sclavagismul încă există în ziua de azi, lucruri și mai rele de atât se petrec în lagărele nord-coreene. Copiii sunt spălați pe creier de mici, ajungând să-l iubească pe conducătorul acela teribil. Sunt învățați să toarne orice lucru suspect gărzilor pentru a primi puțină hrană în plus, chiar dacă asta ar însemna să-l ucidă indirect pe cel turnat. Ei nici nu știu cum arată lumea de afară, cred că iadul acela e prezent peste tot. 

       Nu sunt capabili să simtă emoții umane. Shin i-a deconspirat planul mamei și al fratelui său cu zâmbetul pe buze, fără a se simți nici măcar un pic vinovat și trimițându-i astfel conștient spre o iminentă moarte. 

       Nu vor libertate. Nu știu ce este libertatea. Shin nu a vrut să fie un om liber când a evadat din lagăr, nu a vrut să-și exercite drepturile, a fugit doar cu gândul că în lumea de dincolo de gard e  mâncare mai bună și mai multă. Îi era foame.

     

     Scuzați-mă, dar sunt niște cuvinte din carte care îți ating pur și simplu punctul sensibil. Mă simt o persoană oribilă pentru că trăiesc în liniște și pace în timp ce acei oameni sunt torturați în lagăre: fetițe omorâte în bătaie, femei gravide torturate și ulterior ucise, bărbați mutilați, băieți traumatizați pe viață.

    Stai și te întrebi: de ce? De ce ar face cineva așa ceva? Vă pot răspunde eu. Pentru manipulare. Niște oameni cu creiere spălate sunt mult mai ușor de controlat decât unii informați. 

    De ce nu-i oprește nimeni? Pentru că ultimele dăți când cineva a încercat nu a ieșit prea bine. Au sfârșit asasinați, mai exact. 

      Lucrurile nu stau mai bine nici măcar pentru elitele din Coreea de Nord. Oamenii nu au acces la internet, în primul rând. La televizor apar doar știri pline de minciuni, convenabile pentru conducător. Foametea e prezentă și acolo. Au fost întâlnite până și două cazuri de canibalism din această cauză. 

     

      Acum te vei gândi: Dar ce e de făcut? Să le ucidem conducătorul, pe Kim Jong-Un! Hm, nu e o idee prea strălucită. Știu că nu sună credibil, dar populația manipulată chiar și-a iubit toți acești lideri netrebnici și asasinarea lui ar duce la un război mai mult ca sigur.

        Deci ce putem face? Din păcate nu putem opri ororile care se petrec în Coreea de Nord, daaar putem ajuta refugiații din acea țară. Putem susține organizații precum LiNK (Liberty in North Korea), 3000$ sunt necesari pentru a aduce o persoană în America în siguranță și a o ajuta să se acomodeze. Mi se pare un gest foarte drăguț, deși cam costisitor, poate salva viața unui om. 

      Shin Dong-Hyuk nu va avea pace până când oamenii nu vor fi eliberați. A ținut discursuri în toată lumea despre lagărele nord-coreene pentru a face lumea să conștientizeze ce se întâmplă acolo. Tatăl său era încă captiv în lagăr când el a evadat, nu se știe dacă mai e în viață, dar cel mai probabil a murit în urma torturii drept pedeapsă pentru evadarea fiului său.

      Consider că toată lumea ar trebui să citească această carte și nu uitați: dacă închidem ochii la lucrurile neplăcute, ele nu dispar.