Recenzie: „Anna în veșmânt de sânge” de Kendare Blake

     Cas Lowood a moştenit o vocaţie neobişnuită: uciderea celor morţi.

     La fel ca tatăl său, Cas străbate ţara în lung şi-n lat împreună cu mama lui, o vrăjitoare inofensivă, şi cu pisica lor, care simte prezenţa duhurilor. El cercetează legende şi folclor local, încercând să ţină pasul cu morţii criminali, evitând lucrurile enervante precum viitorul şi prietenii.

     Când ajung într-un oraş necunoscut căutând o fantomă pe care localnicii au botezat-o Anna în Veşmânt de Sânge, Cas se aşteaptă ca totul să decurgă conform planului: urmăreşte, vânează, ucide.

     În schimb, el descoperă o fată prinsă într-o urzeală de blesteme şi mânie, o fantomă cum nu a mai înfruntat niciodată. Încă mai poartă rochia pe care a îmbrăcat-o în ziua din 1958, când a fost ucisă cu sălbăticie, o rochie odată albă, acum şiroind de sânge. De când a murit, Anna i-a ucis pe toţi cei care au îndrăznit să păşească în casa părăsită, în stil victorian, în care locuise.

     Însă lui, dintr-un motiv oarecare, îi cruţă viaţa.

                Cas                                     Anna               

  Mrs Lowood                        Thomas                               Carmel  

      Anna în veşmânt de sânge e o carte înfricoşătoare pentru că e înfricoşător cum de m-a făcut să nu mă pot opri din întors pagini până n-am terminat-o și e înfricoşetor cât de mult mi-a plăcut, dar desigur, şi elementele de gore ajută.

      Se va clasa de acum în top 10 al cărţilor mele preferate. Sigur îi va plăcea oricărui iubitor de aventură/horror, puțin romance şi mult umor.

      Povestea este narată la persoana întâi, din perspectiva lui Cas Lowood, ce se pregăteşte de la o vârstă extrem de fragedă pentru a-i răzbuna moartea tatălui său. Practică pe fantome inofensive sau periculoase, dar totul se schimbă când ajunge într-un orăşel din Canada şi o întâlneşte pe Anna, o fantoma mai puternică decât oricare alta pe care o înfruntase vreodată. "E ca Bruce Lee, Hulk şi Neo din Matrix, toţi într-unul." Anna ucidea pe oricine îi călca în casă, dar lui Cas, dintr-un motiv neştiut nici de ea, îi cruţa viaţa.    

 Cas începe să vadă că Anna nu omoară oameni din frică sau frustrare şi că nici nu vrea asta, dar nu are de ales. E conştientă că e moartă, spre deosebire de alte fantome, şi vorbeşte mereu cu el despre orice, exceptând felul în care a murit. Acela e un secret mult prea dureros, pe care l-a îngropat în trecut şi pentru care va lupta cu toate forţele ca să-l păstreze. 

     Între cei doi se creează o conexiune magică, pe care toată lumea o poate observa, în afară de ei. Şi mi s-a părut chiar realistă, pentru că a evoluat încet și nu a apărut aşa la prima vedere ca în majoritatea cărţilor care de obicei ajung sub pat de groaznice ce sunt, cel puţin la mine.

     Cas se aseamănă tare mult cu o versiune mai tânără a lui Dean din serialul Supernatural. Taţii amândurora au fost vânători de fantome, şi la ambii ucisul monştrilor e "afacerea familiei", ambii au câte un om care îi ajută cu cercetările şi le e ca un tată, au un aspect fizic perfect şi sunt cam mediocri, dar amuzanţi în acelaşi timp, aşa că îi iubim oricum. Nu prea cred că e o coincidenţă, sigur s-a inspirat autoarea puţin (mai mult).

      Anna e o fată care nu a vrut niciodată să ajungă aşa, dar din păcate ei nu i s-a dat şansa la normalitate. După ce incepi să o cunoşti n-are cum să nu ți se pară adorabilă. E ca o pisicuţă domesticită, blândă şi drăguţă cu oamenii la care ţine, dar cel mai groaznic coşmar al celor care încearcă să le facă rău. Şi chiar asta am apreciat la această poveste. Am văzut că în ultimul timp au apărut nişte cărţi cu eroine puternice,cărora nu le e frică să lupte, ca Inej din Banda celor Şase Ciori, Celaena din Tronul de Cleştar şi Dany din Cântec de gheaţă şi foc. Anna le întrece pe toate. E singura carte în care o fată îl salvează pe băiat de "monstru" de nenumărate ori, chiar dacă monstrul era uneori ea însăşi.

    În carte sunt multe elemente legate de diverse mitologii, e vizibil că autoarea e interesată de acest domeniu şi ,sinceră să fiu, şi pe mine mă cam fascinează, dar n-am avut timp să-l cercetez prea mult. Se explică de ce pe Cas îl cheamă şi Theseus, ca pe un erou din cultura greacă.
   Şi când credeai că nu poate deveni mai bună, realizezi că magia e omniprezentă în acest univers, atât cea albă —pe care o practică mama lui Cas—, cât şi cea neagră. De aici diverse vrăji de protecţie şi ritualuri ciudatele.

     În parte a duologiei putem vedea şi evoluţia lui Cas: la început distant, folosindu-se de oameni în scopuri proprii, acum înconjurat de un cerc mic, dar minunat, de prieteni; înainte găsea toate fetele plicticoase, mai ales pe Carmel—care era "regina şcolii", o ştiţi voi, tipa aia super bogată, super frumoasă, super populară, super de treabă etc.etc.—, acum a întâlnit-o pe Anna: o fată ce a murit acum 60 de ani, păi, presupun că asta te face destul de special.

     Cartea e scurtă, misterioasă şi sinceră să fiu, e exact cartea pe care mi-am dorit mereu să o scriu. Când eram mică mă întrebam de ce există poveşti de dragoste cu vârcolaci, vampir, numai cu fantome nu? Mi s-a dat mai mult decât aș fi putut cere. E minunată.

     Nu ştiu cum o să rezist până o să pun mâna pe al doilea volum şi abia azi am aflat că e o duologie (am crezut că e o triologie) şi sunt super tristă. Trebuia să fie mai lungă.Deja ştiu că o să îmi lipsească enorm când o s-o termin. Mi-ar fi plăcut să se inspire şi la acest capitol din Supernatural şi să o facă să nu se mai sfârşească niciodată.