JOCDC #2: „Hoțul de cărți” de Markus Zusak

      Hoțul de cărți este o ficțiune istorică, o poveste despre puterea cuvintelor de a crea lumi. Cu o scriitură superb măiestrită și arzând cu intensitate, premiatul autor Markus Zusak ne-a dăruit una dintre cele mai durabile povești ale timpurilor noastre.

Acestea sunt o parte din coperți:

HOȚUL DE CĂRȚI

      Aceste coperți se axează pe personajul principal: Liesel, zis și hoțul-de fapt hoața- de cărți. Ea apare cu niște cărți în mână în majoritatea imaginilor și cu privirea abătută, chiar cu o undă de spaima, am putea zice.
     ♥. Favorita mea: ediția franceză, deoarece e misterioasă și exprimă bine tema cărții.

    LIESEL ȘI MOARTEA

     Pe tot parcursul cărții Liesel e într-o comuniune cu moartea. Se întâlnește mereu cu ea. Moartea îi răpește rând pe rând tot ce are: fratele, părinții, prietenul; dar surprinzător, nu se atinge niciodată de ea. Trebuie să recunosc că A-D-O-R versiunea lituaniană, nici nu-mi pasă că scrisul și fundalul sunt oribile, imaginea din prim-plan e perfectă! Cel mai puțin îmi place versiunea georgiană deoarece îmi pare complet ieșită din context, Liesel nici nu are părul blond (cum e menționat în carte), îl are șaten dintr-un oarecare motiv, iar moartea pare mai degrabă un hoț mascat, părerea mea:))

     ♥. Favorita mea: versiunea lituaniană ( evident)

                                                  PEISAJ DE IARNĂ

       Iarna îi schimbă radical viața hoaței de cărți. E momentul anului în care fratele ei a murit și ea a aflat de înseamnă adevărata tristețe și frică, dar și cel în care a făcut rost de prima sa carte „Manualul groparului”, care a stimulat-o să vrea să învețe să citească. Mie mi se pare minunată varianta engleză, contrastul de roșu -ce semnifică probabil sângele vărsat de evrei în timpul celui de Al Doilea Război Mondial- cu alb -însemnul purității- și negru - cel al amărăciunii-. Nu îmi plac filtrele folosite pe celălalte ediții, însă nu sunt nici ele groaznice.

      ♥. Preferata mea: ediția engleză

                      SIMPLE

    

  V-am mai spus, e destul de greu să faci o copertă simplă, pentru că poate ieși fie „simplă și frumoasă”, fie simplă și extrem de plictisitoare. De cea chineză nu voi mai vorbi deoarece se subînțelege că e foarte urâtă, în sensul că nu atrage cu nimic. Cea slovenă e pe drumul cel bun, dar fundal seamănă cu mileu bunicii; păcat, strică tot. Cea turcă e mult prea neexpresivă, la fel și cea portugheză și nu înțeleg de ce are omul acela o umbrelă. Cea engleză e perfectă, are un aspect vechi, ideal pentru un roman istoric și arată niște piese de domino, prima îl reprezintă probabil pe Hitler care a împins ușor-ușor tot  poporul german (celelalte piese de domino) spre lucruri neimaginabil de rele.

      ♥. Preferata mea: ediția engleză

      Chiar sunt curioasă ce păreri aveți voi! Care v-a plăcut cel mai mult? Dar cel mai puțin?