Nix de Nathan Hill ~ Recenzie

Titlu original: The Nix
Gen: historical fiction
Editura: Rao
An de apariție: 2019
Număr de pagini: 712
Rating: 
Mulțumesc editurii pentru acest roman! 

Cartea poate fi achiziționată de aici.

„-Avea amintirea ei.
  -Amintirea?
  -Da. Încă și-o putea aminti. Asta e ceva.
  -Eu aș prefera să am banii.
  -De ce?
  -Pentru că atunci când ai doar amintirea unui lucru, spuse ea, nu te poți gândi decât la cum acel lucru nu mai este.
  -Nu cred că e adevărat.
  -Ești tânăr.”

            

       Portretul mamei este un lucru pe care cei mai mulți îl cunoaștem ca pe noi înșine, însă pentru Samuel acesta este doar o altă enigmă. Într-o zi este constrâns să îl reconstruiască și atunci ia naștere romanul Nix, o poveste a reunirii a două suflete separate de destin, care se transformă într-una a autocunoașterii și a unei importante lecții de empatie, cât și un epistol împotriva urii.

       Și dacă asta nu sună îndeajuns de intrigant, Nathan Hill a strecurat elemente de mitologie nordică (de unde provine și titlul bizar al romanului), critică la adresa societății capitaliste, precum și tipuri de argumentări, reflectări filosofice și o amintire a luptei hipioților din Chicago împotriva politicienilor corupți.  După cum puteți vedea, sunt discutate multe lucruri interesante, însă motivul pentru care nu i-am acordat un rating mai mare cărții este că unele pasaje foarte bune sunt strecurate printre altele care nu își au rostul.

       Samuel, protagonistul romanului, este un personaj literar, tipologia biocraticului ucis de sistem. Este un antimodel, rezultatul a ce are să se întâmple irevocabil atunci când duci o viață anostă, pregândită pentru a mulțumi societatea și nu pe tine însuți. Totuși, protagonistul a avut norocul de a întâmpina un obstacol imens care i-a remodelat viața. A avut de ales: fie va fi dat în judecată, fie va scrie o carte atac la persoană despre mama care îl părăsise de atât de multă vreme. Așa că a ales să scrie cartea.

      Personajele din Nix sunt departe de a fi perfecte, ba chiar am putea spune că defectele unora sunt exagerate, însă din tipologia lor caracterologică se desprind învățături importante, uneori chiar dureroase, pe care vă voi lăsa pe voi să le descoperiți.

      Cartea prezintă de asemenea mișcarea hipioților din Chicago din anii '60, într-o manieră nu foarte delicată, dar extrem de detaliată. Am fost șocată de modul în care a reacționat poliția cu privire la protestele pașnice ale acestor oameni, dar probabil faptele au fost exagerate de dragul ficțiunii.

      Nix este un debut excepțional, cu unele scene care vă vor lăsa pe gânduri multă vreme de acum înainte și care vă vor schimba percepțiile referitoare la lumea în care trăim, însă este un debut, iar autorul are încă multe lucruri de îmbunătățit. Totuși, dacă nu vă deranjează descrierile elaborate, Nix s-ar putea să fie cartea pe care o căutați. :-)

„Ea se așeză în așa fel încât o mică porțiune a umărului ei atingea o mică porțiune din umărul lui. Și brusc, el simți că tot sensul din această lume era concentrat în acei câțiva centimetri pătrați.”