Gen: clasic, gothic
Editura: Corint
An de apariție: 1847
Număr de pagini: 384
Rating:
Mulțumesc editurii pentru acest roman!
Cartea poate fi achiziționată de aici.
„O singură rugăciune o să rostesc, și o s-o repet până mi-o înțepeni limba. Catherine Earnshaw, să n-ai parte de odihnă cât voi trăi eu! Ai zis că te-am omorât - prea bine, atunci bântuie-mă! Așa fac victimele, își bântuie ucigașii. Cred în asta - știu că spiritele au mai umblat pe fața pământului. Rămâi mereu cu mine - sub orice formă vrei - fă-mă să-mi pierd mințile! Fă orice, numai nu mă lăsa în abisul ăsta în care nu te pot găsi! Of, Doamne! Nu-mi mai găsesc cuvintele. Nu pot trăi fără viața mea! Nu pot trăi fără sufletul meu!”
La răscruce de vânturi este o poveste despre dor și suferință, despre puterea iubirii de a transforma pentru câteva clipe până și cele mai diabolice suflete în întruchiparea purității și nu în ultimul rând este o operă ce pune în prim-plan un loc izolat de societate, unde un om însetat de răzbunare va încerca să distrugă paradisul a doi copii fără nicio vină.
Dacă de obicei vă simțiți atașați de personajele unei cărți, cele din „La răscruce de vânturi”vor reuși să vă stârnească doar simpla repulsie. Heathcliff este un necioplit, atât de nepoliticos încât șochează și care nu se sfiește din a aplica corecții fizice persoanelor de sex opus, iar Catherine este o femeie cu caracter de copil răsfățat, care s-a căsătorit din interes și care face de fiecare o adevărată scenă când lucrurile nu sunt făcute după bunul ei plac.
În ciuda caracterelor lor imposibil de suportat de cei din jur, cei doi se iubeau de parcă ar fi fost două jumătăți ale aceluiași întreg. Câteva cuvinte nepotrivite spuse la momentul nepotrivit i-au despărțit însă pentru totdeauna pe cei doi, iar când s-au reîntâlnit era deja prea târziu.
Am simțit o oarecare milă până și pentru aceste două ființe disgrațioase, deoarece ele au demonstrat că până și cel mai nemilos om se schimba când e în preajma persoanei iubite, până și un om animalic, detestat de toți cei din jurul lui și capabil să cauzeze doar teroare, este tandru în preajma persoanei iubite.
„(...) așa că el nu va ști nicicând cât de mult îl iubesc; și simt asta nu fiindcă-i chipeș, Nelly, ci fiindcă seamănă cu mine mai mult decât eu însămi. Nu știu din ce-s făcute sufletele, dar al meu și-al lui sunt la fel. De-ar fi să dispară tot și să rămână el, aș continua să trăiesc; iar dacă ar rămâne restul și el ar pieri, atunci tot universul mi-ar deveni străin.”
Îți este ușor să îl urăști pe Heathcliff, mai puțin atunci când te gândești la copilăria lui teribil de dureroasă, când s-a trezit într-o zi aruncat de la rangul de copil răsfățat la cel a unui biet servitor neplătit, privat de dreptul de a învăța să scrie sau să citească. Emily Bronte a creat niște personaje complexe, care îți vor stârni sentimente variate, deoarece poveștile lor de viață sunt schițate perfect, atât de bine încât par reale.
Răzbunarea este o otravă care își ucide încet posesorul. Protagonistul cărții a încercat să își verse mânia, disperarea pe care o simțea în suflet, pe copiii dușmanilor lui, care nici măcar nu au fost născuți atunci când părinții lor i-au făcut o nedreptate lui Heathcliff. Când răzbunarea sa a fost completă, în toată cumplita ei valoare, domnul Heathcliff și-a dat seama că rezultatul nu îi ușura cu nimic situația, așa cum se întâmplă de fiecare dată. Ura naște ură și nimic altceva.
Iubirea lui Hareton pentru Cathy îl metamorfozează pe acesta într-un gentilom. La vârsta de 23 de ani Hareton era mulțumit cu viața simplă pe care o ducea, ce se asemăna cu viața oricărui țăran din acele timpuri, dar când a întâlnit-o pe domnișoara Cathy acesta a început să aspire la mai mult și l-am admirat atât de mult când s-a chinuit să descifreze o carte cu simboluri care îi erau complet străine. Hareton a fost personajul meu preferat din întregul roman, deoarece el a făcut ceva ce mulți nu au niciodată curajul să o facă: și-a depășit condiția, a renunțat la tot ceea ce știa până atunci pentru a se autodezvolta, nu a acceptat să fie o victimă neputincioasă a destinului.
La răscruce de vânturi este o adevărată elegie, o carte ce ilustrează răutatea, aroganța și mitocănia lumii în care trăim, și cum iubirea e singura care reușește să facă ordine în tot acest haos.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu