Titlu original: 50 дней до моего самоубийстваGen: YA, boli mintale, romance
Editura: Leda Edge
An apariție: 2017
Număr de pagini: 684
Rating:
Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.
„Nimic nu e mai rău decât trădarea unui om apropiat. Vorbesc din experiență. Îți pierzi credința în viață. Nu mai crezi în dragoste, nu mai ai nicio speranță și nu mai poți avea încredere în nimeni. Și, mai presus de orice, nu mai crezi că vei putea fi fericit din nou.”
50 de zile înainte de sinucidere nu este o carte care îndeamnă la sinucidere, ci din contră, una care te încurajează să dai vieții o a doua șansă, chiar și când totul pare să ia o întorsătură dezastruoasă. În ciuda faptului că este un roman destul de voluminos, vei fi atât de vrăjit de povestea Gloriei, încât nici măcar nu vei realiza când te apropii de sfârșit, și vei dori extrem de mult să nu se mai termine niciodată.
Protagonista este Gloria McPhin, o locuitoare de 16 ani a Floridei, care consideră că nu mai merită să trăiască din cauza unor probleme obișnuite de adolescentă: se consideră eclipsată de cea mai bună prietenă a ei care pare să le aibă pe toate, inclusiv pe băiatul pe care-l place dintotdeauna, părinții ei divorțează, în ciuda dorinței ei de a rămâne împreună, și colac peste pupăză, bunica ei se mărită cu un tânăr de 25 de ani.
Așa că Gloria decide... peste 50 de zile urmează să-și pună capăt zilelor. Își procură un jurnal în care urmează să-și noteze tot ce i se întâmplă în acest răgaz de timp, iar la sfârșitul lor va vedea dacă viața merită sau nu trăită. Urmează să vedeți voi ce o va face să se răzgândească.
Dacă la începutul cărții nu voia cu adevărat să moară, ci mai degrabă, voia puțină atenție din partea părinților ei și să nu mai fie atât de stresată la școală, treptat, lucrurile se schimbă, iar Gloria va lua o sumedenie de decizii proaste tocmai pentru a scăpa de rutină. Fericirea vine și pleacă, iar fata este rănită profund de oamenii pe care îi iubește cel mai mult. În fiecare zi trebuie să fie trezită de țipetele părinților ei, iar atunci când mama ei e internată în spitalulul de psihiatrie, iar tatăl ei o lovește atât de tare încât aproape își pierde conștiința, Gloria nu mai poate îndura și fuge de acasă.
Evident că, doar pentru că este o operă de ficțiune, adolescenta reușește să supraviețuiască pe străzi, ba chiar își formează un anturaj care îi devine o a doua familie, și acei prieteni au o rulotă care îi va servi drept casă. Dar nu cred că acest lucru încearcă autoarea să spună. Mesajul este mai degrabă că ar trebui să recurgem la orice fel de mijloace (preferabil legale :)) ) pentru a încerca să obținem fericirea. Și am putea porni într-o aventură nebună ca Gloria, fără să ne luăm niciun bagaj după noi, spre un loc în care nu ne cunoaște nimeni, sau am putea să terminăm două facultăți sau să citim 2000 de cărți sau să ne luăm o zi liberă și să mergem într-un parc de distracții.
Cel mai important este să încercăm să ne depășim limitele și să avem curajul de a porni în căutarea fericirii, deoarece după totul va veni de la sine. Gândurile sinucigașe ale Gloriei au consolat-o de-a lungul călătoriei ei și au ajutat-o să nu îi fie teamă de nimic, deoarece la urma urmelor, totul avea să ia sfârșit în maxim 50 de zile, dar ea nu s-a gândit niciodată cu adevărat să se omoare. Și totuși... e trist că dintre toți apropiații ei niciunul nu a observat problemele care o măcinau pe biata fată și niciunul nu s-a deranjat să-i acorde o mână de ajutor o bună bucată de timp, toți au încercat să-și repare această greșeală când a fost prea târziu.
