Autor: David Arnlod
Gen: Ya, romance
Editura: Youngart
An apariție: 2017
Număr de pagini: 355
Rating:
Cartea poate fi achizițonată de aici
„Îmi simțeam inima atât de plină încât aveam senzația că o să explodez în eter, creând un nou și straniu sistem solar, ai cărui locuitori se hrăneau doar cu iubire, beau numai speranță și respirau numai bucurie.”
Gașca pofticioșilor m-a lăsat fără suflare. E un roman atât de reușit încât atunci când am început să-l citesc pur și simplu nu mai puteam să ies din lumea Vic, un adolescent neobișnuit care suferă de sindomul Mobeius. Practic, adolescentul nostru, este maltratat verbal și fizic zilnic din princina aspectului. Iarnă fiind, toți copii îi aruncă cu bulgări de zăpadă în față, și cel mai rău, îi aruncă cu cuvinte jignitoare și foarte urate.
Iar pe langă toate aceste probleme, Vic are proprii săi demoni, suferă după tatăl lui recent decedat iar mama lui pare foarte nepăsătoare el trăind cu toată vina posibilă și cu foarte multe resemnări.„Oamenii vorbesc despre consecințe ca și cum ar fi ceva extraordinar. Dar nu-i așa. Intrăm tot timpul în coliziune unii cu alții. Cred că în majoritatea timpului oamenii sunt orbi și nu observă.”O veste foarte tulburatoare, venita din partea mamei lui și a noului ei prieten, Frank, îl fac pe Vic să fugă de acasă.
În fuga lui de acasă, Vic o întâlnește pe Mad, frumoasa și prima lui iubire și astfel intră în gașca pofticiosilor. O gașcă pe care am ajuns să o ador din primele descrieri pe care i le-a făcut autorul. Cu toții, toți copii pofticioși aveau proprii lor demoni, împreuna fiind mai puternici și învingându-i. Pe mine asta m-a făcut probabil să ador cel mai tare cartea, faptul că copii ăstia erau nemaipomeniți, toată lumea în oraș îi cunoștea și parcă fiecare le datora câte ceva, oamenii fiind la rândul lor ajutați de gașcă. Patru prieteni ne despărțiți până apare Vic. Și povestea se shimbă, toate se schimbă iar la final ne dăm seama că nimeni nu rămane la fel la sfârșitul zilei, viața e într-o continua schimbare și la fel se întampla și cu gașca. Ceea ce ma face foarte curioasă pentru volumul doi, nu știu dacă o sa apară unul, dacă autorul pregătește ceva, dar, eu zic că ar fi bine venită o continuare.
„Întotdeauna cuvintele mi s-au părut mai calde când sunt rostite afară, în frig. Nu știu de ce. E ca și cum cuvintele iau răsuflarea celui care le-a rostit și o poartă ca pe un palton.”Un al doilea lucru care m-a făcut să iubesc cartea asta, pe lânga că povestea este una foarte originală, autorul și-a pus personajele greu la încercare și mi-a mai plăcut poarte mult că a fost unic până și prin sindormul lui Vic, Moebius, de care eu nu auzisem până atunci și asta m-a făcut să mă documentez, este stilul autorului. Cartea aceasta începe cu Victor care e la secția de poliție, noi cititorii, neștiind ce caută acolo, însă pe parcurs totul ne devine clar, nu aș putea să spun că prin flash back-uri dar prin povestirile din trecut. Până și asta m-a făcut să cred că cartea este scris chiar și într-un mod special, având niște personaje nemaipomenite și o acțiune incredibilă. Cred că merită citită de toți copii din toate colțuriile lumii pentru că cu siguranță, cu toții avem ce învăța din povestea Pofticioșilor. Chiar dacă nu e o carte de copii, e una pentru adolescenți(14+) eu vă spun cu încredere că dacă vă place să citiți, o puteți citii și la 10 și la 13 și la 20. Cu toții, indifenent de vârstă avem de învățat de la ea.
Nu cred că am descoperit pic de clișeu în cartea asta totul a fost scris într-un mod atât de frumos, care nu are cum să nu te facă să îndrăgești pur și simplu cartea. Parcă nu o mai puteam lăsa jos din mână iar faptul ca personajele au fost puse și pe coperta cărții i-a dat din strart un surplus, chiar dacă și in carte personajele au fost conturate superb făcându-te parcă să trăiești și să fi unul dintre copii pofticioși. Și de aceea, nota mea finală a fost cinci steluțe din cinci. E o carte de suflet care merita cu siguranță citită.
