Dacă plagierea ar fi un sport, Cassandra Clare ar fi olimpică internațională ~ The cemetery of books

Seria Instrumente Mortale e deja binecunoscută pe plan internațional. Spune povestea lui Clary Fray, o adolescentă din Brooklyn care descoperă că jumătate înger, jumătate om, rasă a vânătorilor de demoni. Dar, ca în istoria familială a lui Clary, sunt câteva lucruri neclare în trecutul literar al Cassandrei.
Credeți că marile controverse din trecutul lui Clare ar trebui să le strice cheful oamenilor de a-i citi cărțile? Eu nu prea cred. Totuși, povestea ei de succes are un prolog interesant și dacă aruncăm o privire scurtă pe internet nu putem găsi prea multe despre el.

Originile Fan-Fiction-urilor
Judith Rumelt era scriitoare la The Hollywood Reporter și alte reviste de succes când a intrat în lumea fanficurilor, sub pseudonimul Cassandra Claire (Clare cu „i”). A câștigat câțiva urmăritori cu Triologia Draco (Draco Dormiens, Draco Sinister și Draco Veritas), care s-a bazat pe un Draco Malfoy (din Harry Potter) mult mai visător și sexy și a fost publicată în perioada 2000-2006.
Conform lui The Daily Dot, Claire a devenit o influență majoră în lumea fanficurilor Harry Potter... până când lumea a început să se revolte.

Acuzațiile de plagiatură
Încă din 2001 membrii comunității au început să arate cu degetul niște asemănări între pasajele lui Claire și citate din sseriale ca Buffy, spaima vampirilor și Babylon 5. Asta a fost de fapt intenționat din partea lui Claire, ca un fel de joc „găsește citatul”, pe care îl desfășura împreună cu cititorii ei, conform lui Fanlore.org. Dar când o comunitate numită Avocado a scos în evidență multe fraze neatribuite luate de la o carte care pe vremea aceea nu se mai publica, numită The Hidden Land, scrisă de Pamela Dean, Claire a fost dată afară de pe Fanfiction.net.

Stai puțin. Fan fiction-ul nu e, prin definiție, un fel de plagiatură? Dacă deja scrii o poveste bazată pe personajele altcuiva, mai contează că sunt și alte cuvinte neoriginale în ea de asemenea? Se pare că depinde de A) ce propui să faci cu lucrarea ta, și B) ce înțelegere ai făcut cu cititorii tăi. Dacă ei se așteaptă la o lucrare originală, mai bine nu i-ai duce cu binișorul. (Apropo, Claire a inclus credit disclaimers la sfârșitul fiecărui volum, dar unii nu le-au considerat destul de detaliate.) A urmat o luptă foarte aprinsă între atacatorii lui Claire și apărătorii ei. Avocado a scris un eseu foarte lung despre toată treaba, dar chiar dacă s-au făcut referiri la el încă de pe atunci, originalul a fost dat jos de pe web. Conflictul s-a extins până la acuzații că Claire și-ar fi amenințat online criticii, dar niciuna dintre ele nu a avut dovezi, și au ajuns ,în cele din urmă, tot în arhivele internetului.

Umbra (aproape) uitată
Când a primit prima oferă de a-și publica seria Instrumente Mortale (inițial o trilogie, acum o serie formată din șase cărți, plus un prolog de trei și încă o colecție de povestiri scurte) de la Simon & Schuster, Claire și-a schimbat pseudonimul în Clare și a dat jos de pe net toate fanficurile ei înainte ca prima ei carte să fie publicată în 2007. Evident, a vrut să lase toată zăpăceala în urmă. Numele seriei a fost luată de la una dintre spinoff-urile ei Harry Potter, dar acțiunea nu a avut nimic în comun cu ea.

Mulți dintre haterii ei au continuat să puncteze similarități între unele dintre personajeșe ei din trilogia Draco și romanele ei publicate, dar acestea sunt de asemenea personaje create din imaginația ei și au foarte puține lucruri în comun cu cele create de J.K. Rowling. (personajele se aseamănă ca cele din 50 de umbre ale lui Grey cu cele din Twilight, adică aproape deloc) Argumentul care circulă printre criticii ei făcea mai mult referire la trecutul Cassandrei: a plagiat înainte, deci ar trebui să o facă din nou.

Asta pare destul de neverosimil. Cu un editori atât de experimentați în echipa ei, un lucru de acest gen nu ar putea trece neobservat. Cine ar vrea să își riște cariera așa? Mai degrabă, se pare că fanficul lui Claire a fost o practică excelentă pentru romanele lui Clare. Cărțile ei sunt încărcate cu referințe la cultura pop și geek și la legende și folclor. Combinația asta este, de fapt, ceea ce o face așa plăcut de citit. În afara unor periodice proteste pe Tumblr, media a cam ignorat vechile povești despre Trilogia Draco, cu excepția acestui bine-documentat sumar de pe The Daily Dot.

Apoi a apărut filmul
Vai, pentru fiecare Jocurile foamei și Harry Potter, sunt cam 10 adaptări YA care fac greșeala de a încerca să înghesuie acțiunea unei cărți de 435 de pagini într-un film de două ore fără ca măcar să captureze o parte din magia care i-a făcut pe oameni să citească acele 435 de pagini. The Mortal Instruments: City of Bones, apărut în August 2013, are un rating de 12% pe Rotten Tomatoes.

Între timp, Clare era în urmă cu apărarea ei. De data asta, se punea întrebarea: doar s-a lăudat cu implicarea ei în film, ca mai apoi să își schimbe declarațiile când vede că filmul e un eșec?

Se cam pare că a făcut un flip-flop, dar în acest eseu de pe Tumblr, a făcut de asemenea niște remarci bune despre cât de misoginiste au părut toate atacurile la adresa ei de atunci. „Pentru că să spui că ai o opinie legată de munca ta — indicând că erai dispusă să iști un argument pe baza acesteia, pentru a fi mai exactă, un argument cu bărbați — indică faptul că tu crezi că munca ta are valoare, iar ca o femeie să creadă că munca ei are vreo valoare e unul dintre cele mai rele lucruri pe care le-ar putea face, în special în mediul online.”

Apoi, toată lumea a trecut peste. Toți, în afară de fanii devotați, s-au oprit din a vorbi despre sequelul Orașul de cenușă, și au început în schimb să aștepte noile cărți ale Cassandrei. A început un fantasy numit Magisterium cu prietena ei Holly Black, și a anunțat că va publica un epilog al seriei Instrumente mortale: Uneltiri întunecate, iar primul volum a fost deja tradus la noi și apărut la editura Leda Edge, sub numele de Doamna de la Miezul Nopții.