Interviu Adriana Dobre

  M-am gândit și iar m-am gândit, cui să-i iau un interviu? Și până la urmă am găsit persoana perfectă.


 Adriana Dobre și-a publicat prima ei carte independent, abordează mai mult genul romantic și fantasy, iar în prezent  lucrează la o biografie ( abia aștept să o citesc). E conștientă că s-au strecurat greșeli în manuscris, însa are încrederea pe care ar trebui să o avem fiecare dintre noi, că pe viitor vom fi mai buni!

  

În primul rand, aș dori să spuneți ceva despre dumneavoastră, ce vă place să faceți, dacă aveți alte pasiuni, cu ce va ocupați.

Cu ce să incep???... Am 29 de ani, încă puțin și schimb prefixul. Sunt casătorită și mulțumesc lui Dumnezeu, am o familie deosebită și un soț minunat, care mă susține în tot ceea ce îmi propun să fac. De meserie sunt regizor, tocmai de aceea mi-a fost si greu să trec de la scenariul de film la carte. Iubesc liniștea și natura. Și îmi face o deosebită plăcere să văd oamenii zâmbind, căci am eu o zicală personală "life is the painting of each day" ... și la final... rămânem cu zâmbetele.

 Spune-ți-ne ceva despre cartea dumneavostră. 

Eu după sfârșitul lumii este povestea ei, Anabelle, eu îi spun Ana, la fel si Rafael, violonistul plin de iubire. Cu puteri? Puterile sunt pretutindeni, bune, rele, uneori chiar demonice, poate chiar cel mai de temut rău. Pasul greșit îl facem noi, cei care nu credem și punem totul la îndoială, însă... în final, toate se schimbă.

 

 

1. De ce nu ați optat pentru o editura?

 Pentru că e prima încercare. Sunt sigură că pot mai mult, atât cantitativ cât și calitativ. Pe de altă parte, important e unde ajung cărțile - în mâinile unor oameni cărora le pot încânta ochii.
Indiferent de publicație...


 2. Ce aspirații și vise aveți?

 Hmm.. știi care e cel mai frumos vis pe care îl pot avea? Să am familia sănătoasă, iar casa noastră să fie întotdeauna plină de vorbe bune și caldură ca și acum, iar pe viitor, un mic autor... În rest, totul vine de la sine.

3. Credeți că dragostea și lupta au ceva în comun?

Clar! Dacă stau bine să mă gândesc, din dragoste au început războaie, dragostea stă la baza tuturor lucrurilor, atât palpabile cât și mai puțin palpabile.


 4. Titlul cărții "Eu după sfârșitul lumii" și coperta acesteia pot sugera cuiva, care nu a citit cartea ... că acel " după sfârșitul lumii" e de fapt plecare lui din lumea ei?
  

Ca să nu fiu rea cu mine însămi și să dau un spoiler, am să spun doar atât: Nu, nu reprezintă plecarea lui din lumea ei...Aici e vorba despre salvare, fie ea salvarea sufletului ori a trupului. Când lumea se sfârșește, iar în mâinile tale stau deciziile cele mai importante, ce vei alege? Să rămâi acolo sau să te desprinzi de toate? Dar dacă moartea ta poate fi salvarea altcuiva?

5. Cum ați început sa scrieți?

Am început să scriu scenarii pe care le-am transpus uneori în scurt metraje.  M-a pasionat să dau viață cuvintelor prin film. Subiectele scenariilor și al cărților, îmi vin în minte pur și simplu, de aceea țin tot timpul cu mine ceva pentru notițe.. ideile vin și pleacă, dacă nu le scrii. Iar notițele s-au adunat, iar cei apropiați mi-au spus ca ar trebui să scriu, o carte, doua, trei... asta  țncerc să fac acum.

6. Ce credeți despre imaginație ?
 
Imaginația e nemărginită... te autoeduci, îți dă posiblitatea să zbori pe meleaguri îndepărtate.

7.Ce apreciați la o carte: emoția sau povestea în sine?

 Ambele vin la pachet, nu există una fără cealaltă, așa cum nu e ying fără yang.

8. De ce ai recomanda cartea ta cuiva?

 Eu după sfârșitul lumii este un manuscris ce prezintă o poveste diferită, nu e doar un alt roman cu zombi, virusi, demoni. E un cumul de toate aceste elemente, într-o lume care stă să se destrame, o lume în care fuga îți este cel mai bun prieten, cu toate că poate fi și un semn de lașitate. Iubirea... e prezentă, iar Anabelle, fata care nega totul și toate ... se va schimba.

9. Conținutul cărții reflectă o realitate sau prezintă doar ficțiune?  Rândurile au fost trăite sau gândite?

 Conținutul este pură ficțiune, dar, numai după ce se trece de finalul cărții se poate confirma dacă rămâne strict ficțiune ori o trăire a cuiva...poate, cineva acolo undeva, a trecut prin ceva similar, însă de asta nu îți poți da seama decât dacă vei citi "Eu dupa sfarsitul lumii"

10. Credeți că cititorul de rând va avea o reflecție mai avansată asupra vieți în urma citiri cărții?

 Cu siguranță cititorul își va schimba opinia atât asupra vieții cât și a morții...


11. Vă provoc să spuneți ceva ce nimeni nu știe despre dumneavoastră.

 
Ceva ce nu știe nimeni... mi-ar fi plăcut să trăiesc în paginile unei cărți, căci o carte e veșnic tânără, iar paginile sale vor mirosi întotdeauna frumos... iar povestile sunt, de asemenea... nemuritoare.

  Mulțumesc pentru interviul acordat, iar dacă sunteți curioși să aflați întrega poveste, vă invit pe pagina autoarei Adriana Dobre să-i aflați tainele ce se ascund în spatele paginilor carti.


  Citate


- Îmi ghicești gândurile? - Ești neserios și nesuferit! - Fix ca tine! - Nu mai vorbesc cu tine! - Oh, te-am supărat... vai, ce om groaznic sunt! - Nici nu te cunosc prea bine, dar începi să îmi displaci teribil. - Până la primul sărut. (zâmbește) - Visează!


 Încep să cobor cele câteva trepte care duc la parter. Scările trosnesc mai tare decât podeaua, iar bara de susținere, pe alocuri, este ruptă. Ajunsă la parter, pot observa living-ul. E uriaș. În partea dreaptă tronează un pian mare, alături de care se află o sofa excentrică. În mijlocul camerei, pe podea, e întins un covor mare din lână, este putred, iar în partea stangă o masă cu douăsprezece scaune. Pe masă se află ordonate farfurii, tacâmuri, pahare și chiar fructiere pline cu fructe stricate, atât de vechi, încât nu le poți deosebi. Totul e acoperit de pânze de păianjeni, de parcă ar fi un adevărat cuib, nicidecum o casă. Nu mai stau pe gânduri și mă grăbesc către ușă. În timp ce mă apropii de ușa de la intrare, simt o apăsare grea, ca și cum cineva mi-ar respira în ceafă. Întorc capul, dar nu e nimic acolo. Chestia asta mă înspăimântă! Îmi spun în gând și întind mâna către clanța ușii. Apăs și nu o pot deschide. Observ că deasupra clanței e un zăvor. Trag de el și deschid ușa.