marți, 24 ianuarie 2017

Autorul copilăriei mele


Jules Verne s-a născut în data de 8 februarie 1828, iar primul său roman (Cinci săptămâni în balon) a fost publicat în anul 1863, care a avut un succes răsunător.
 Da, ştiu. E un ''antic'', dar acest om, acest autor minunat, împreună cu două dintre romanele sale mi-au marcat copilăria într-un mod cât se poate de plăcut.

 Prima carte pe care am citit-o de la acest autor este intitulată ''20000 de leghe sub mări''. Cu siguranţă titlul vă sună cunoscut, aşa că voi intra puţin în detalii.

 Cartea am citit-o într-un timp relativ lung, deoarece eram mică şi mi se părea enorm de mult să citesc 352 de pagini, dar uite că această carte ''foarte groasă'' mi-a deschis drumul spre literatură, m-a îndemnat să citesc mai mult, indiferent de numărul de pagini.
 Am fost fascinată, chiar dacă îmi luase mult să o termin, cartea m-a fascinat, voiam mai mult. Avea mulţi termeni noi pentru mine, dar a fost şi este o carte extraordinară (de aceea mi-am propus să o recitesc).

 Nautilus, căpitanul Nemo, viaţa sub ape, toate aceste lucruri m-au făcut să mă frământ noaptea, ziua, gândindu-mă la ce se poate întâmpla în continuare.

 ''Căpitan la cincisprezece ani''
, iarăşi un titlu cunoscut, nu-i aşa?
N-am să vă mint, această carte am împrumutat-o de la un coleg. Trecuse aproximativ doi ani de când citisem 20000 de leghe sub mări şi îmi era dor. Dorul m-a făcut să împrumut această carte. Îmi era dor de o altă creaţie de-a lui Jules Verne, îmi era dor de mare (care nu am vizitat-o niciodată, oricum - doar în cărţile lui Jules Verne).
 Am luat această carte înainte de vacanţa de vară, cu promisiunea că o aduc înapoi undeva până în două săptămâni. Vacanţa era aproape, dar eu nu mă simţeam constrânsă să o citesc cât mai repede sau ceva de genul, ba dimpotrivă, am citit-o din pură plăcere, aşa că am terminat-o înainte să mi se termine mie termenul limită, pe care oricum eu l-am impus.

Reacţia colegului: ''Atât de repede ai terminat cartea?'' la care eu zâmbeam triumfătoare, mândră de mine.
 Deşi mi-a plăcut mai mult prima carte, nici asta nu a fost mai prejos, iar sfârşitul... minunat.

 Oricât de mult aş citi acum, Jules Verne şi creaţiile sale m-au marcat pe viaţă. Stilul său şi ideile originale s-au transformat într-un întreg.

Share:

6 comentarii:

  1. Sincer, eu nu am fost fana Jules Verne :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Stiu cand e atunci cand un autor iti marcheaza copilaria. Eu am devorat cartile lui Alexandre Dumas. Insa cu Jules Verne niciodata nu am rezonat. Nu am reusit sa citesc nici o carte de-a lui cap coada.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu vă plac cărţile lui? Nici eu nu am citit de la Dumas, dar am auzit multe.

      Ștergere
  3. In adolescenta am citit toată colecția Julea Verne.

    RăspundețiȘtergere