„N-am citit vreodată o carte din plăcere”

Cred că răspunsul nostru când cineva rosteşte această sintagmă („N-am citit vreodată o carte din plăcere”) este clar, precis, concis, verde-făţiş.

 Motive pentru care n-au citit cărţi din plăcere (nu se aplică peste tot):
» Au fost obligaţi de părinţi, profesori să studieze lecturile obligatorii.
» N-au găsit povestea potrivită.
» Cărţile au fost înveşmântate în însuşiri precum „Sunt plictisitoare, nu merită.”; „Mai frumos e un film.” de către apropiaţi sau cunoştinţe.

» Îşi pun problemă că o carte îi va plictisi amarnic, deşi habar n-au (cumva se leagă de ceea ce am zis mai înainte).

 Aşadar, eu mereu spun că n-au citit cartea potrivită. Dintre toate acele motive, eu îl găsesc cel mai potrivit pe acesta. Nici eu nu citisem cărţi potrivite, care să mă captiveze, dar asta doar până la un moment dat. O să vorbesc altdătată de aventura mea prin lectură, acest articol e dedicat celor care susţin că n-au citit cărţi pentru că sunt plictisitoare sau n-au rost, dar şi vouă, cititorilor, pentru a învăţa împreună cum să ademenim cât mai mulţi oameni spre lectură.

 În urmă cu o săptămână am fost contactată de fiica bibliotecarei localităţii în care locuiesc, pentru că biblioteca primise fonduri şi voiau să aducă cărţi noi, cărţi frumoase, ceea ce găsim în puţine biblioteci. Am fost foarte entuziasmată, i-am dat o listă lungă cu nişte cărţi frumoase, literatură contemporană şi nu numai. Recunosc, majoritatea cărţilor erau cele pe care mi le doream şi eu, însă am pomenit şi câteva care sunt sigură că vor prinde publicului. Am discutat mult pe această temă: cum să ademenim oamenii spre bibliotecă, metode de publicitate, ş.a.m.d.
 Am zis că dacă ar face o vizită unei biblioteci dotate, poate mulţi oameni/tineri ar citi mai multe cărţi şi ar găsi cartea potrivită lor, care să-i inducă în lumea lecturii. E doar un gând. Un gând destul de realist.

Întrebarea rămâne: Poate un non-cititor să devină un cititor?
 Desigur, nu poţi obliga pe nimeni să-ţi adopte pasiunile, însă noi putem încerca să-i conducem pe drumul lecturii. Eu m-aş simţi fericită, împlinită şi dacă aş reuşi, cumva, să conving un individ că lectura este un lucru esenţial în viaţă şi poate chiar să citească măcar zece cărţi/an, astfel încât să se poată prezenta un om cult, din viaţa căruia lectura nu e opţională, deşi n-ar lectura des. Chiar am o prietenă căreia îi plac filmele Twilight şi când a auzit că am făcut rost de cărţi, a dorit şi ea să le citească, deşi citeşte foarte rar.
 Ştiu, pentru unii aceste rânduri fac parte din domeniul fantasticului, însă eu simt tot ce scriu, iar acest moment nu constituie o excepţie.

Aşa că eu încerc să răspund la întrebare; şi o fac afirmativ. Da, un non-cititor poate deveni un om al lecturii. Poate are nevoie să-l împingă cineva de la spate, poate că nu. Pe mine nu m-a împins nimeni şi nu mi-e ruşine să recunosc că, în familia mea, cititul nu pare prea interesant. Desigur, eu fac excepţia. N-am fost îndemnată spre lectură şi cărţi. Pasiunea asta a ars la foc mocnit în interiorul meu de-a lungul a mai multor ani, dar nu mă gândisem la varianta de a cumpăra cărţi. Eram o copiliţă, aşa că citeam cărţile ce le primeam la terminarea anului şcolar şi ce găseam eu mai interesant prin bibliotecă şi, deşi nu o făceam des, îmi plăcea să citesc. Anul  trecut m-am decis pentru prima oară să cumpăr cărţi şi să citesc mult mai mult, nu doar din când în când. Aşa am şi făcut, ajungând să le ador, să-mi alimentez această lipsă cu tot mai multe cărţi. Cred că şi voi aţi ajuns în punctul în care nu puteţi să încetaţi cu holbatul când vedeţi o librărie şi să intraţi în ea, deşi e probabil să nu cumpăraţi nimic. Pentru că cititul nu e doar o plăcere, citiul e un stil de viaţă. Cititul e o pasiune, iar cărţile sunt un portal către infinit.

Lămurind aceste aspecte, îmi doresc cu ardoare să aud şi părerea voastră despre:
- care credeţi că sunt motivele pentru care unii oameni n-au citit cărţi din plăcere
- poate un non-cititor să devină un cititor?

Vă aştept şi la articolele viitoare!