Recenzie „Spune-mi trei lucruri despre tine” de Julie Buxbaum

Titlu original: Tell me three things

Editura: Storia
Gen: comedie, dragoste, YA

An apariție: 2016

Număr de pagini: 363

Rating: ✵✵✵

„Interese și hobbyuri: cititul, scrisul, doliul. (Bine, ultimul nu e menționat. Dar ar trebui să fie, sunt o campioană în domeniu.”

Dacă ar trebui să vă spun trei lucruri despre această carte, ar fi: (1) Este o carte rapidă, amuzantă și cu un strop de romantism. (2) Mă așteptam să îmi placă încă dinainte să o citesc. (3) Hmm, are un mister prea ușor de dezlegat.

Cartea spune povestea lui Jessie, care e nevoită să se mute din casa ei simplă din Chicago într-un „palat” din LA după ce mama ei moare și tatăl se recăsătorește cu o femeie de acolo. Noul oraș i se pare malefic, plin de fete extrabronzate și cu talie de viespe, care îi aruncă priviri ucigașe, de parcă ar ști că nu e una de-a lor. Tatăl ei nu îi este alături în timpul schimbării neplăcute, ci preferă să stea cu proaspăta lui nevastă; deci singurul om din familie care mai e prin preajmă e Theo, care o tratează ca pe o țărăncuță și are câte o criză de fiecare dată când îl vede pe tatăl ei sau pe ea prin preajmă. Când crede că situația nu se mai poate îmbunătăți, începe să primească niște email-uri anonime de la o persoană care se semnează drept „Cineva Nimeni (CN)” și pretinde că vrea să o ajute să se adapteze.

Și aici apare prima problemă. Premiza mi s-a părut tare drăguță: un băiat încearcă să ajute o fată la ananghie, cei doi se îndrăgostesc unul de cuvintele celuilalt și apoi fata pornește după un timp în căutarea băiatului. 

Totuși a fost mult prea ușor de găsit. Cel puțin pentru mine, care mi-am dat seama cine e încă de la primele pagini. *SPOILER: ɔᴉd un ăʇnɾɐ ăɹʇsɐou ɐʇɹǝdoɔ ᴉș* Dar se pare că lui Jessie i-a luat TOT romanul. Exact. Tot romanul. Autoarea a încercat să ne mai inducă pe piste greșite, dar mie mi s-au părut niște încercări jalnice, scuze Julie Buxbaum. 
Deci pot spune că faza asta a fost cea mai frustrantă din tot romanul și îmi dădeam ochii peste cap de fiecare dată când Jessie încerca să afle cine e Cineva Nimeni. Era atââât de evident, doamne.

Am citit în alte recenzii ale acestei cărți că unele persoane au avut o problemă cu personajul principal, dar la mine n-a fost cazul, ba chiar am înțeles-o foarte bine. Normal că era un pic *foarte* răvășită după ce mama ei a murit, și cred că ar fi preferat să trăiască într-o cocioabă cu prietenii ei din Chicago decât să fie singură și înconjurată de oameni falși în paradisul din LA. Pare un personaj realist, fragil și totuși invincibil. 

„Dar nu mai visez. Tu mai visezi? Mi-e dor de vise.”

Punctul forte al cărții cred că e felul autoarei de a percepe adolescenții; deși uneori mai apăreau niște fraze care nu își aveau locul, de genul: „la 30 de ani o să înțelegi mai bine viața” spus din perspectiva unei fete de 16 ani și acolo se vedea că e vocea unui adult care vrea să se dea drept un adolescent. Dar în rest, autoarea a reușit să asambleze viața unui tânăr adevărat, cu toate temerile, suferințele, dar și frumusețile și bucuriile ei.

„Mi s-a părut că toate aceste cuvinte sunt ca un cadou frumos ambalat, dar gol pe dinăuntru.”

În Spune-mi trei lucruri despre tine, a fost integrat și un personaj LGBT, care îi dă un plus de culoare și varietate cărții, iar mie mi s-a părut binevenit. Este vorba de Theo, fratele vitreg al Jessicăi, și personajul meu preferat. Știu că la început v-am dat impresia că este un nesuferit, dar adevărul e că are doar probleme cu situațiile noi de când tatăl lui a murit, și se va revanșa de-a lungul cărții.

Sfârșitul a fost tare emoționant și exact cum aș fi vrut eu să fie. Deci, YEYYY.

Nu pot spune că a fost extraordinară cartea, dar în mod clar a fost drăguță, o lectură ușoară pentru o seară de vineri, care cu siguranță vă va aduce zâmbetul pe buze. :)