Recenzie „Isla și fericirea până la adânci bătrâneți” de Stephenie Perkins

Descriere:

Dragostea se aprinde repede în New York – Oraşul Care Nu Doarme Niciodată, dar oare va dura această dragoste înflăcărată?

Romantică incurabilă, Isla s-a îndrăgostit de introvertitul desenator Josh încă din primul an de liceu, de la Şcoala Americană din Paris. Iar după o întâlnire întâmplătoare, în Manhattan, în vacanța de vară, dragostea părea să se înfiripe mai repede decât credea ea. Însă, atunci când încep al doilea an de liceu, în Franţa, Isla şi Josh încep să se confrunte cu problemele cu care toate perechile tinere au de furcă, inclusiv drama familială, incertitudinea în privinţa viitoarelor facultăți pe care le vor urma şi posibilitatea foarte reală de a fi despărţiţi.

Părerea mea:

În primul rând, vreau să mărturisesc că au fost și părți bune, care mi-au plăcut, dar și părți mai puțin bune. 

De un lucru mă bucur sigur – am reușit să termin cartea în câteva ore, precum „Anna și sărutul franțuzesc”. Pe lângă asta, am rămas și suprinsă, având în vedere cât de mult mă dezamăgise „Lola și băiatul de treabă din vecini”.

Dar știam, aveam o presimțire, că a treia carte mă va atrăgea mai mult.

Poate se datorează și faptului că deja făcusem cunoștință cu Josh, încă de la prima carte. Chiar mi-a plăcut de el, iar autoarea s-a asigurat că îl pune și pe acesta în lumina reflectoarelor.

Sincer? Ceea ce nu mi-a plăcut din toată povestea asta a fost comportamentul Islei și modul ei de a gândi. De la fata timidă a trecut la tipa copilăroasă care se compara cu ceilalți, chiar și cu surorile ei, considerându-se prea nepotrivită. 

Am fost suprinsă să văd că de data aceasta, dau și eu peste niște foarte buni prieteni, fată și băiat, care să nu treacă de la prietenie la sentimente mai puternice. Ceea ce mi-a displăcut a fost distanțarea dintre cei doi. Cu cât citeam mai mult, cu atât observam că Isla se concentra pe sentimentele ei pentru Josh, încât uitase de Kurt, la un moment dat.

Un alt amănunt pe care l-am observat pe parcurs este acela că, pentru prima oară, am urât, dar am și iubit un personaj. Aici vorbesc despre Hattie, sora Islei. Mai multe nu zic...

Un moment pe care l-am adorat a fost acela când am remarcat că eu și Isla avem ceva în comun și anume cititul. Perfect! Iar ăsta e cam singurul lucru care mi-a plăcut la ea cu adevărat.

Într-o altă ordine de idei, pe Isla nu pot decât să o caracterizez astfel: timidă, nesigură, copilăroasă și puțin egoistă, ceea ce duce la neînțelegerea ei asupra anumitor situații.

Dar nu pot spune că am avut aceeași părere și despre Josh. Doamne ferește! Pe el îl găsesc în tot ceea ce ține de... desene și schițe. L-am apreciat și mai mult când o considera pe Isla însăși o artă. 

Băiatul a fost ca lumea. Au existat, însă, și momente când m-am strâmbat la anumite decizii sau replici de-ale lui.

DAR au fost și momente amuzante. Mi-a plăcut când Kurt a intrat peste ei în cameră, când Nate a intervenit între cei doi și, bineînțeles, când a apărut Etienne cu ale sale replici.

După cum am spus, am avut păreri bune și mai puțin bune.

Un alt DETALIU, care m-a făcut să lecturez în continuare, a fost plecarea lui Josh, după ce a fost exmatriculat. Titlul mi-a sugerat un sfârșit fericit, dar chiar eram curioasă să văd cum decurge o relație de la distanță. Și, ca întotdeauna, mai mult nu zic.

Oh, da! Să nu uit... cred că mi s-a făcut foame de o grămadă de ori, citind cartea. Autoarea chiar a descris în detaliu mâncărurile specifice, nu glumă! Și recunosc că am scris pe o foaie toate denumirile preparatelor. 

Revenind, ideea a fost frumușică, păcat că drama exagerată mi-a lăsat un gust amar. 

De aceea, dintre toate cele trei cărți, preferata mea rămâne „Anna și sărutul franțuzesc”.

În concluzie, pentru cei care vor să-și ocupe timpul cu orice ca să scape de plictiseală, o recomand. Dar pentru ceilalți, care caută ceva serios sau mai bine realizat, nu sugerez cartea.

Nota pe care o acord cărții este 3/5. Iar asta cu indulgență.