Recenzie: „Tiger Lily” de Jodi Lynn Anderson

În primul rând vreau să le mulțumesc oamenilor drăguți de la editura Booklet pentru exemplarul oferit. Recenzia aceasta nu ar fi fost posibilă fără bunăvoința lor. :-)

Înainte ca Peter să fie al lui Wendy, el a fost al fetei cu pană de corb...

Inima lui Tiger Lily nu seamănă cu inima altor fete de cincisprezece ani: ascunsă și neîmblânzită, pare croită pe măsura primejdiilor care pândesc la tot pasul în Țara de Nicăieri. Întâlnirea cu Peter Pan face să se nască însă în sufletul ei nu doar un sentiment cu totul necunoscut, ci și o vulnerabilitate nebănuită. Iar când pe insulă sosește Wendy, fermecătoare și gingașă, Tiger Lily va afla cât de departe este dispusă să meargă pentru a-l păstra pe Peter lângă ea.

Știam dinainte să pun mâna pe ea că urmează să fie o carte drăguță. Ceea ce nu știam, e că va fi una dintre cele mai bune cărți pe care le voi citi vreodată. E o poveste care te atinge în punctul sensibil prin onestitatea ei, prin iubirea pură pe care doar doi copii de 15 ani o pot simți, prin durerea și suferința la care sunt supuse niște persoane nevinovate.
Am pus ochii pe această carte acum mult timp, încă de când am văzut-o prima dată pe Goodreads, și pot să spun că m-a captat încă de la primul citat:

Tiger Lily e oaia neagră a turmei. Toată lumea se așteaptă de la ea să se poarte ca o fetiță drăguță și credincioasă, cum ar fi normal să se comporte fiica șamanului, dar ea este fix opusul. E curajoasă, îndemânatică și cea mai bună vânătoare din tot satul, o adevărată războinică.
Deoarece e diferită, Tiger Lily a atras ura multor copii din sat, care au încercat să o înece într-un cazan cu fiertură rece de curcan, închizând-o înăntru și punând capacul. Ciorile au început să croncăne și auzind zgomotul, o femeie s-a năpustit la cazan și a salvat-o. A doua zi, fata care a împins-o pe Tiger Lily în cazan a fost găsită moartă, cu o cioară șezându-i pe șold ca un cobe, din acea clipă toți au înțeles că nu puteai să o îneci pe Tiger Lily și că ciorile vegheau asupra ei, și s-au temut de ea.
După cum poate v-ați dat seama, fata nu a avut niciodată prea mulți prieteni și a fost mereu închisă în sine, vorbind doar când era absolut necesar și făcând economie de cuvinte.
Când a aflat că va fi obligată să se mărite cu „Uriașul” (cel mai mare Neanderthal din satul lor), Tiger Lily a crezut că fântâna ei de noroc secase... până apare un băiat visător care îi dă din nou curajul să spere. 

Povestea e narată din perspectiva lui Tinker Bell. O zână pe care nu ai cum să nu o iubești. Deși e mică, are o inimă invers proporțională cu mărimea ei. Se zbate mereu și încearcă să-și ajute prietenii cum poate ea mai bine. E îndrăgostită de Peter, la rândul ei, deși știe că nu are nici cea mai mică șansă cu el și trebuie să fie mulțumită că măcar îi sesizează existența. La un moment dat îți vine să îi bați pe toți cei care nu o bagă în seamă.

Peter Pan e... un ciudat. Un ciudat frumos. Se pare că nimănui nu pare să-i pese de prima parte. Sincer, mie nu-mi place personalitatea lui, înțeleg că e greu să crești fără părinți, dar serios, nu te mai comporta de parcă ai avea 5 ani tot timpul și GET YOUR SHIT TOGETHER!

Peter Pan și Tiger Lily nu se îndrăgostesc din prima, de fapt se întâlnesc întâmplător și tot la fel de întâmplător țin legătura. Iubirea lor evoluează încet, de la o simplă prietenie, când Peter îi și spune lui Tiger Lily că nu o găsește atrăgătoare, deoarece se aseamănă prea mult cu un băiat și nu se va îndrăgosti de ea niciodată. Dar, cu timpul, devin de nedespărțit. Și ar fi putut trăi fericiți până la adânci bătrâneți dacă...

dacă n-ar fi apărut Wendy, the side hoe, să strice tot ce a clădit Tiger Lily cu greu. Nu o pot suporta pe tipa asta, e snoabă și ipocrită la superlativ, pot să jur că ea nici nu observase măcar că Peter și Tiger Lily erau împreună când s-a băgat între ei. E atât de falsă, că până și China a negat că a fabricat-o. Apropo, Wendy, trebuia să-i dai bătaie aici:

Știu că Tiger Lily a încercat să o omoare, dar pe bună dreptate, C'MON! 

!!TOT CE SCRIE CU ROȘU AICI E UN SPOILER. CITIȚI PE PROPRIA RĂSPUNDERE.!!

Aici puteți vedea o imagine rară cu mine citind sfârșitul acestei cărți:

„-Dar nu mă iubeai pe mine? îl intrebă ea simplu.

El o privi îndelung. Părea mai matur, mai serios.

- Îmi pare rău pentru Tic Tac, zise Peter, iar în ochii lui nu era nicio sclipire. Poate că iubesc doar o parte din tine. Poate că nu te iubesc îndeajuns. 

Tiger Lily privi nedumerită, neînțelegând cum putea cineva să iuvească doar o parte din ceva. Inima ei lacomă nu funcționa așa.”

„-Alege-mă pe mine!

Peter într-adevăr alesese. Dar alesese altceva.”

„Ea nu a crezut că Peter ar fi putut să plece cu adevărat, pentru că, pentru ea, să îl părăsești pe cel pe care îl iubești era imposibil.” 

Nu pot să cred că Peter a putut să lase tot ce aveau în urmă și să plece cu o fată pe care abia o știa. 

Dar presupun că...

Fiecare a învățat să aprecieze ce are și a rămas cu cineva care îi iubește fix pentru ceea ce esre. Pentru că asta e cel mai important, să nu ne schimbăm pentru nimeni și nimic în lume și să fim sigur că într-o zi, dacă nu chiar acum (fără să fim conștienți de asta), cineva ne va iubi pentru ceea ce suntem și nu ne va cere să ne schimbăm nici măcar un pic, cum a spus și Michael Reid, „Nu ai nevoie de o coroană mai mică, ci de un bărbat cu mâini mai mari.”

Cartea e mai mult decât superbă, singurul lucru care nu mi-a plăcut la ea a fost coperta. Tare prost realizată, mai bine ar fi fost păstrată cea originală, deoarece această variantă induce cititorii în eroare, zici că ar fi o carte adresată copiilor, ceea ce nu e cazul. Vă rog, Booklet, dați-vă un pic mai mult silința :)) Sau păstrați originalul, părerea mea. Adică în varianta voastră, Tinker Bell zici că nici n-ar avea nas și Tiger Lily parcă ar fi fost făcută în Paint, God...

1. Trebuie să ai grijă pe cine întâlnești. Nu poți să-i dezîntâlnești.

2. -Nu sunt în apele mele, spune ea vinovată.

    -Nu zi asta. Acum ești doar o parte din tine care nu îți place, atâta tot.

3. Să iubești pe cineva nu a fost cum se aștepta ea. Era ca și cum ai cădea de la înălțime și te-ai rupe în două bucățele, și doar o persoană ar ști cum să le lipească la loc.

4. Să nu faci tot ceea ce poți pentru a proteja pe cineva, asta e lașitate.

5. -Toată lumea mă va crede urâtă.

    -Așa e, spuse Tic Tac zâmbind. Dar suntem un sat micuț, avem gusturi depășite. N-ai de unde să știi cine de pe lumea asta te-ar considera frumoasă.

                                                             *

E o poveste profundă, plină de magie, pe care v-o recomand cu drag, mai ales dacă sunteți mari fani ai reinterpretărilor poveștilor din copilărie, la fel ca mine :D

Mulțumesc încă o dată Booklet Fiction, și nu uitați:

Eu îi ofer: 5/5

Pe Goodreads are: 3.98/5