Interviu: Andrei Cioată

      Andrei Cioată s-a născut în 1997, în Iași și este unul dintre puținii noștri autori atât de tineri. În prezent a scris două cărți: „Toate sfârșiturile sunt la fel” și „Surâsuri aldine”, ambele foarte apreciate de critici. De asemenea, este un cititor înrăit, cu peste 300 de romane lecturate, și o figură importantă în blogosferă, puțin probabil să nu fi auzit de blogul lui: Where the rain falls, la care m-am abonat și eu acum muuult timp. :)

     Întrebările din interviul de mai jos sunt cele mai grele pe care le-am dat vreodată, recunosc, dar cum Andrei stăpânește atât de bine arta cuvintelor, eram sigură că va putea să răspundă. 

1.Prin ce pelerinaje literare ai trecut?
Bună și mulțumesc pentru întrebări, am răspuns cu drag la ele. Păi, îmi aduc aminte că încă de mic am început să citesc cărți polițiste, în maniera în care eram antrenat în tot ceea ce se întâmplă, încercam să-mi dau seama cine e criminalul, de ce și cum, la o adică, eram acolo prins de acțiune și mă lăsam purtat de carte până la ultimul rând; citeam Anthony King, Traian Tandin și alții, dar aceștia doi mi-au rămas în minte. Apoi, începând cu clasa a VIII-a, cu liceul, am început să citesc cărți din ce în ce mai variate, ficțiune, jurnaluri, biografii – am o predilecție ciudată să citesc biografiile femeilor care au avut un cuvânt de spus – și încă îl au (Lady D, Merkel, Clinton etc), iar de ceva vreme colecționez (și citesc) cărți de istorie. În ultimul am am început, intens, să citesc poezie, iar aici aș putea numi pe Ana Blandiana, în special, pe Ioana Nicolaie, Nora Iuga, Angela Marinescu. Iar lista ar continua și eu n-aș mai terminat.



Care e prima carte care te-a făcut să plângi?
„Hoțul de cărți”, de Zusak.




Ai avut vreodată un blocaj literar? Dacă da, cum ai trecut peste el?
Da, încercând să citesc „Viața începe Vineri”, de Ioana Pârvulescu. Mi-a luat cam două-trei săptămâni să o citesc, în ritmul în care eu citeam o carte la două, maxim trei zile. Nu știu, pur și simplu am așteptat să termin de citit, apoi mi-am reintrat în ritm. Adică, să zic așa, a trecut de la sine!

Scrisul te energizează sau te epuizează?
Clar, mă epuizează. Dar nu e o epuizare pe care aș evita-o!

Ce semnificație are titlul ”Toate sfârșiturile sunt la fel”?
Ultimul rând al romanului îți oferă acest răspuns mai bine decât aș face-o eu.
Later edit: Ok, acum sunt chiar curioasă, dacă știe cineva cum se termină cartea, să mă lumineze și pe mine (asta dacă nu e spoiler, pentru că aș vrea să o citesc cândva) :))

Ce lucruri ți-ai dori să rețină oamenii de la cartea ta de debut?
Ah, complicat! Nu am preferințe, mofturi, nu-mi permit confortul ca cititorii mei să „rețină” de la romanul meu ceva anume. Tot ce vreau, ca autor, este să înțeleagă povestea dincolo de poveste. Să vadă prin ochii personajului principal, adică, să se pună în pielea lui, să-i înțeleagă alegerile, or, de ce nu, să i le judece și să i le problematizeze. Să-l asculte, pentru că, cu siguranță, are ceva de spus. Prin romanul ăsta nu doar că am vrut să descriu formarea unei persoane în circumstanțele respective, am vrut să transmit anumite aspecte pe care, în altă manieră, poate nu aș fi avut curajul să le transmit. Și, repet, suprafața poveștii este reiterată de interiorul personajelor. Și ăsta cred că e lucrul pe care aș vrea cu toții, dintre cei care au citit sau poate vor citi romanul, să-l înțeleagă și să-l ia în considerare.

Cu ce alți autori ești prieten? În ce mod te-ajută să fii un scriitor mai bun?
Hmm. Am prieteni dragi care scriu. Cu autori, să le spun, „oficiali”, n-am avut bucuria de a mă împrieteni. Doar să schimbăm câteva vorbe! Ne ajutăm reciproc, ne citim, ne sfătuim și ne lăsăm prinși de ceea ce scrisul înseamnă: frumusețe.

Crezi că un om, care nu simte emoțiile cu o adevărată intensitate, ar putea deveni scriitor?
În mod categoric: NU. Și ți-o spun cu toată sinceritatea, dacă nu simți, dacă nu arzi pentru un sunet de pian, o coardă de vioară, pentru o poezie bună, dacă nu simți acel lucru care să te facă să vrei să strigi, să fii ascultat, fiindcă într-adevăr ai un cuvânt de spus, atunci nu ai putea scrie cu adevărat. Scriitori sunt mulți, în masă, cu o carte scrisă, două, trei, inșpe mii, dar puțini sunt buni. Eu încă susțin, nu sunt scriitor, habar n-am cu ce se mănâncă, dar sunt persoane care mi-au spus că, da, chiar am talent. Și-aș începe și eu să cred asta, dar încă mă reține ceva. Nu vreau să sune arogant, dar prin ceea ce scriu încerc să transmit totul, anumite idei, sentimente, atitudini, într-o manieră viabil estetică și în care simt că eu, cu tot ce însemn, mă pot identifica. Și abia atunci când am reușit asta pot spune că sunt mulțumit de ceea ce am scris.

Care a fost una dintre primele tale experiențe care te-au învățat că vorbele înseamnă putere?
Cuvintele spuse, să folosesc o expresie în vorbă, ca-n tramvai. Răni interioare, nu fizice, care scurmă în tine ca un vierme. 

După părerea ta, ce animal te reprezintă și de ce?
Chiar nu știu. 
Edit: Pot să-ți dau eu un indiciu, pot, pot? :3 Mersi.

Personajele din prima ta carte sunt ficționale sau bazate pe persoane pe care le cunoști în realitate?
Haide să spunem că au o realitate fictivă, sunt întruchipate din mine și din imaginația mea. Și așa cred că am spus multe!

Câte ore pe zi dedici scrisului?
Nu-mi permit, date fiind condițiile facultății, să mai scriu. Nu mai am timp, nu mai am starea, și nu vreau să mă duc în fața laptop-ului și să spun că „haide, azi voi scrie două ore”. Pur și simplu scriu atunci când simt că vreau să scriu și că e momentul. Mă las în voia hazardului!

Care genuri de cărți îți plac cel mai mult?
Iubesc dramele, nu știu. Îmi place mult să citesc despre oameni, despre ceea ce ei simt în anumite situații, despre modul în care acționează și aleg. Încă susțin, omul este cea mai fictivă creație.

E vreo celebritate pe care o consideri un exemplu demn de urmat?
Nu. Dar stimez multe persoane care au reușit lucruri foarte frumoase. 


La sfârșit, dă-ne unul dintre citatele care îți plac cel mai mult.
„Și mâine este o zi”, din „Pe aripile vântului”, de Margaret Mitchell.  Îți mulțumesc frumos pentru întrebări și spooooor în toate!  
Edit: Mulțumesc mult, Andrei! La fel și ție, mai ales la facultate dacă e atât de greu. :(