duminică, 9 octombrie 2016

Recenzie "Magicianul" de John Fowles


Titlu: Magicianul

Autor: John Fowles
Nr. pagini: 750
Editura: Polirom ( top 10+)
Nu e tocmai o carte,  e un puzzle ce pare imposibil de rezolvat, un joc tulburător. În ea se zice că există două tipuri de tortură: cea fizică şi cea psihică; am ajuns la concluzia că ea se incadreaza în a doua categorie. 
     La un moment dat, când mă aflam aproape de sfârşit îmi tot spuneam “Termină cartea asta până nu te termină ea pe tine. ”. Şi aşa am făcut. Magicianul menţionat în titlu este chiar autor ce te hipnotozează, te face să citeşti 250 de pagini într-o zi în care mai eşti şi răcită cobză şi tot ce vrei să faci e să stai în plapumă cu o ceaşcă de ceai de muşeţel în mână. 
„-Rasa umană nu e importantă. Un om nu trebuie să se abandoneze pe sine.
-Presupun că s-ar putea spune că Hitler nu s-a abandonat pe sine. 
-Ai dreptate. Nu s-a abandonat. Dar milioane de nemți au făcut-o. Asta a fost tragedia. Nu că un om a îndrăznit să fie rău, ci că un milion de oameni n-au îndrăznit să fie buni.”
      Acesta nu e primul roman scris de John Fowles pe care l-am citit,  acela a fost “Colecţionarul”, pe care l-am deschis întâmplător, neştiind la ce să mă aştept şi am dat peste o poveste despre curaj mai presus de cuvinte, o fată obişnuită ce e sechestrată de un tânăr cu probleme mintale, ce credea că e în regulă să-şi adauge o fiinţă umană în colecţia de fluturi. E cartea mea preferată şi aş putea scrie la nesfârşit despre ea şi ce mi-a placut la ea, i-aş scrie si o recenzie însă mi-e teamă să nu epuizez caracterele disponibile.

      Ceea ce vreau să subliniez este că John Fowles are un stil aparte de scris, ce te captează încă de la primele pagini. Este isteţ, unic şi inegalabil și toate adjectivele favorabile la superlativ.
     Hm, nu pot spune că nu mi-a plăcut  “Magicianul”, însă am avut o relație de iubire-ură cu ea, cum e cea dintre Harley Quinn şi Joker, n-am vrut s-o las baltă, deşi m-am ales cu dureri de cap monumentale, vă rog să mă credeţi pe cuvânt.
     Cartea îl are în prim-plan pe profesorul de engleză Nicholas Urfe, obişnuitul ratat din toate punctele de vedere: îşi urăşte slujba, relaţia, mai pe scurt, viaţa şi cade în depresie. Vrând să scape de monotonie, se gândeşte să accepte un loc de muncă în paradisul tropical, o insulă din Grecia, departe de ţara sa natală, mohorâta Anglie, cu climatul său ploios şi deprimant. 
„-Morții trăiesc.
Tăcu o clipă, apoi continuă.
-Morții trăiesc prin cei care îi iubesc.”
     Pe această insulă se întâlnesc o sumedenie de case ale sătenilor, obişnuite, doar una sare în ochi: un conac misterios aflat sus pe un deal, departe de orice așezare omenească. Protagonistul este avertizat de un prieten să nu meargă acolo, însă curiozitatea pune stăpânire pe el şi face exact opusul. Îi iese în întâmpinare un bătrân, de vreo 70 de ani, cu o figură paternă. Deşi un pic neobişnuit, se comportă politicos cu el. De ar şti bietul Nicholas că din moment ce a intrat pe uşa lui Moris Conchis, nume ce îi va răsună de nenumărate ori ȋn minte, a devenit victima unui joc cu măşti şi psihodrame, în care abundă fantasmele erotice și manipularea istoriei.  Scopul acestuia fiind să-l înveţe să aprecieze ce are şi să nu mai tindă spre exotic.
      Este o carte complicată, trebuie să fii tot timpul pe fază, să nu scapi nici cel mai mic amănunt. Oricum, ajungi la o anumită pagină şi realizezi că 90% din ce ai citit înainte a fost doar un șir lung de minciuni. 
„-Cum se termină? Cu punct sau cu virgulă?
-Se termină ca de obicei. Eu plâng.”
     
      Nu pot spune că sfârşitul a fost totalmente satisfăcător, pentru că m-a lăsat cu un milion de întrebări, însă cred că trebuia să mă aştept la asta de la o carte atât de plină de mister.
     Regret că am citit-o?  În niciun caz.
     O voi reciti?  Cu siguranţă.
     V-o recomand? Nu chiar.

Share:

10 comentarii:

  1. Woow! Vreau neapărat să citesc cartea asta! Felicitări pentru recenzie!

    RăspundețiȘtergere
  2. Interesanta cartea! Am trecut-o pe lista de citit !

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitari pentru aceasta recenzie minunata!!! Ai surprins toate amanuntele importante in postare, ai spus cate putin, dar suficient despre personaje. Vreau sa citesf cartea, m-a facut curioasa.😊😊 Am mai auzit despre seria Magicianul, si am pus ochii pe ea de ceva vreme, cred ca e timpul sa mi-o achizitionez❤❤❤😍😍😍😍

    RăspundețiȘtergere
  4. M-ai facut curioasa���� M-ai ales cand ai zis ca nu prea recomanzi cartea. Vreau si eu sa o citesc... Si pe cealalta..pana acum nu am citit nimic de acest autor si as vrea sa citeac ceva.
    Rexenzia e minunata. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu am citit de acest autor doar "Colectionarul" si mi-a placut tare mult. "Magicianul va urma in curand. :)

    RăspundețiȘtergere