Coroana - Alegerea, #5 de Kiera Cass (recenzie, editura Leda Edge)

Atenție! Această recenzie conține spoilere din volumele anterioare!

Titlu original: The Crown (The Selection, #5)
Gen:   YA, fantasy, distopie
Editura: Leda Edge
An apariție: 2018
Număr de pagini: 285
Rating:   
Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.

„-Nu ai de unde să știi totul despre relația altora, chiar și despre a părinților tăi. Uneori, mai ales despre a părinților, a adăugat ea ca și când s-ar mai fi gândit la asta, poate în legătură cu propria familie. Îți garantez - i-a dăruit cel puțin o dată un cadou groaznic de Crăciun și, din cauza asta, mama ta nu i-a vorbit o zi întreagă.”

      

SINOPSIS:

 Când Eadlyn devine prima prințesă din Illéa care își organizează propria Alegere, ea nu crede că se va îndrăgosti de vreunul dintre cei treizeci și cinci de tineri. Petrece primele câteva săptămâni ale competiției numărând zilele până când va putea scăpa de ei. Dar, pe măsură ce evenimentele de la palat se precipită și Eadlyn este obligată sa iasă și mai mult în lumina reflectoarelor, își dă seama că poate nu ar fi fericită să rămână singură. Încă nu este sigură că va trăi o poveste romantică de iubire, așa cum s-a întâmplat cu părinții ei în urmă cu douazeci de ani. Dar, uneori, dragostea apare acolo unde nu te aștepți...și în curând Eadlyn trebuie să facă o alegere mai dificilă și mai importantă decât și-a imaginat vreodată.

PĂREREA MEA:

  Sunt foarte revoltată în legătură cu acest volum pentru că trebuie să recunosc, nu m-a prins și nu prea mi-a mai plăcut acțiunea care mi s-a părut puțin cam grăbită și fără rost. Au fost multe scene care m-au făcut să râd și au fost chiar și lucruri pozitive dar, de această dată, cele rele le-au eclipsat mult prea tare.

  Dacă ați citit cel de-al patrulea volum, știți deja că acestea sunt povestite din perspectiva lui Eadlyn, fata prințului Maxon și a reginei America, un personaj care mi s-a părut cam naiv, dacă îmi permiteți să spun, unul chiar prostănac. 

Fata se vede prinsă, la fel ca și tatăl ei, într-o alegere, alegere organizată pentru a liniști gura poporului și pentru a readuce oamenii la tăcere, și din nou, asta mă face să mă întreb, ce fel de popor trebuie să ai ca ei în loc de niște sume exacte și în loc de niște probleme importante preferă să vadă o fetișcană fâțâindu-se de colo până colo pe tocuri cu niște băieți naivi care roiesc în jurul ei. Mie cel puțin mi s-a părut, din descrierile vagi pe care autoarea le-a făcut, că acel popor avea niște probleme foarte grave pe care oamenii puși la conducere, familia regală, le mascau cu un show, ceva gen Burlăcița. O chestie care mi s-a părut destul de funny dar care a început să mă calce pe nervi din momentul în care absolut toate limitele realității au fost depășite. 

Nu mi-au plăcut alegerile pe care Eadlyn le făcea și modul în care aceasta gândea mi s-a părut că adesea a dat dovadă de snobism deși mereu încerca să fie într-o alură perfectă și demnă de titlul pe care și-l primește mult mai devreme, un titlu pe care nu-l merită și pe care, după părerea mea, nu-l poate lua în serios. 

America Singer era schimbată total, comportamentul pe care l-a abordat în primele trei volume era total altceva fața de ceea ce face acum și față de regina binevoitoare și super calmă care a devenit. Mi s-a părut că în goana autoarei după acțiune a uitat câteva detalii foarte importante. Lucru care nu m-a deranjat neapărat dar care a sărit puternic în ochi este faptul că, exact așa cum m-aș fi așteptat, Maxon nu este capabil să conducă regatul. Nouate? Nopee.

„-Întocmai, bunico. Îl durea atât de mult să fie departe de ea, încât a acceptat suferința de a-și părăsi familia, casa și țara, fără să știe cum va fi perceput totul, doar ca să îi fie alături.”

  Cei care au considerat că primele patru volume au fost extrem de proaste, ei bine, țineți-vă bine, volumul cinci este cel mai prost dintre toate! Recunosc că mie mi-au plăcut celelalte și vă recomand cu drag să citiți seria, până la volumul trei, de acolo... cred că este de ajuns. 

Pe lângă faptul că personajele au fost foarte, dar foarte prost conturate, nu aveam o imagine clară a băieților participanți în minte și prin urmare, nu le puteam asocia numele cu nimic și adesea uitam cine ce a făcut, care a călcat strâmb și cine e preferatul prințesei pentru că adesea îi încurcam, uneori nici măcar nu mă mai oboseam ci pur și simplu treceam peste, fără să mă mai informez.

Trebuie să recunosc și să arunc toată vina pe autoare pentru că așa și este, o acțiune complexă și plină de neprevăzut care este descrisă foarte prost, mi se pare că a trecut foarte repede prin toate fazele amuzante/drăguțe/tragice și într-un singur cuvânt, importante numai pentru a ajunge la final. 

  Kiera Cass a încercat să „șocheze” pe la finalul volumului cu niște întorsături de situație care nu aveau absolut niciun sens și care au dus la același final previzibil, final la care m-am așteptat încă de pe la pagina 100. 

Au fost multe astfel de părți previzibile care m-au plictisit la culme și care m-au făcut să vreau să nu mai continui cartea, însă, fiind ultima am ales să o termin de dragul seriei. 

  Regret foarte tare că am citit această carte pentru că mi-am stricat părerea bună pe care o aveam despre serie, cu un ultim volum, autoarea a reușit să distrugă tot ce a construit în trei. 

După cum vă spuneam și mai sus, vă recomand seria până la volumul trei, de acolo, tot farmecul este pierdut.