marți, 5 februarie 2019

Recenzie: Studiu despre otravă (Cronicile din Ixia #1) de Maria V. Snyder

 Titlu original: Poison study
Gen: fantasy, YA, romance
Editura: Leda Edge
An apariție: 2018
Număr de pagini: 300
Rating:

Cartea poate fi achiziționată de aici.
   „Singurul motiv pentru care X e interesat de mine este că reprezint o enigmă pe care încearcă s-o rezolve. (...) Nu mă încumetam să cred altceva. Una era ca eu  să fac pentru el o mică pasiune nevinovată, care nu mi-ar fi influențat planurile în niciun fel. Chiar nu mi le-ar influențat! Absolut deloc! Dar să cred că și el simțea același lucru față de mine, ar fi fost o catastrofă.” 
            


      Studiu despre otravă s-ar putea să fie cel mai bun fantasy pe care l-am citit vreodată, după Urzeala tronurilor, bineînțeles. Cartea nu este nicidecum o operă drăguță, ci e mai degrabă una sumbră, plină de vărsare de sânge, iar viața eroinei atârnă de un fir de ață încă de la începutul romanului, când a fost obligată să aleagă între execuție și postul riscant de degustător al regelui.
      De când am început cartea, nu am putut să nu mă gândesc la seria Tronul de cleștar, pentru că cele două chiar se aseamănă din multe puncte de vedere. Caelena era o deținută în Minele de Sare, iar Yelena era deținuta comandantului. Ambele cărți au loc în ținuturi fantasy, ambele eroine au puteri magice, ambele se îndrăgostesc de o persoană cu o funcție importantă în stat și altele *nu vreau să dau spoilere*. Ideea e că, tot ce a fost executat prost în Tronul de cleștar (eroina insuportabilă, triunghiul amoros, acțiunea săracă în conținut) a fost redat extrem de bine în Studiu despre otravă.
       Povestea este redată din perspectiva Yelenei, un personaj care mi-a fost foarte drag deoarece a suferit atât de mult și totuși a găsit puterea de a-și găsi din nou încrederea în sine, de a redescoperi speranța, de a începe o nouă viață. Este o transformare uluitoare între „șoarecele” de la începutul romanului, pricăjit, murdar și neputincios, și luptătoarea de la sfârșitul romanului, dar progresul ei a fost unul realist. Yelena nu s-a trezit peste noapte cu toate calitățile din lume, ci a muncit din răsputeri pentru a-și îmbunătăți abilitățile.




         Sunt sigură că veți dori să asistați la luptele Yelenei împotriva destinului ei nemilos, fatal. Cartea nu îți lasă niciun moment de respiro. În fiecare moment se ivesc comploturi noi, se aud conspirații, mistere ies la iveală. Acțiunea este foarte palpitantă și cu siguranță vă va păsa de ceea ce se întâmplă pentru că personajele sunt conturate atât de bine, încât mie îmi este imposibil să-mi imaginez ca cineva să nu se atașeze de ele. 
       Trebuie să recunosc totuși că magia din carte mi s-a părut destul de prost amplasată, și vrăjile au sunat uneori atât de stupid că mi-a venit să râd. Magia a fost uneori doar o scuză de a salva viețile unor persoanje din niște situații imposibil de scăpat. Însă cu timpul m-am mai obișnuit și cu practica aceasta obscură a magiei. Poate că voi nu veți avea nicio problemă cu modul în care este redată magia în acest roman, dar eu sper serios să se îmbunătățească în următoarele volume.
       Și apropo de următoarele volume, cum se așteaptă cei de la Leda Edge să rezistăm noi un an întreg fără continuarea romanului? Am aflat că sunt 9 volume în serie, deci dacă apar câte unul la un interval de un an o să avem probleme grave. :-(
       Studiu despre otravă este unul dintre cele mai bune romane fantasy pe care le-am citit vreodată și vi-l recomand și vouă. Are o eroină senzațională, intrigi politice, personaje memorabile, magie, spioni și toate elementele care o fac o poveste pe care trebuie să o citiți cât mai repede! 

*claritate foarte proastă, scuze*
Share:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu