Recenzie: În ape adânci de Paula Hawkins

Titlu orignal: Into The Water
Autor: Paula Hawkins
Anul apariției:2017
Număr de pagini: 428
Editura: Trei
Rating:★★★★★

„Sigur că observasem. Mă simțeam rănită. Dar n-aveam de gând să spun nimic. Să arăți cuiva că ești rănit e cel mai rău lucru pe care-l poți face, nu? Nu voiam să par neajutorată, fiindcă nimeni nu vrea să stea lângă o asemenea persoană”

               

  O carte minunată, de care m-am atașat de prin primele pagini și cu siguranță o să-mi rămână întipărită în minte pentru că poveștile autoarei sunt scrise într-un mare fel, în felul ei propriu pe care, nimeni nu-l mai poate aborda. Fata din tren m-a șocat și m-a impresionat cum nicio carte nu a făcut-o în 2017, ei bine, istoria se repetă, doar un an mai târziu. 

  Mi-a plăcut foarte mult pentru că autoarea și-a păstrat același subiect care i se potrivește de minune pentru că știe cum să se joace cu personajele și cu noi în momentul în care citești această capodoperă presărată cu foarte mult suspans și mister.

Nel Abbott e moartă, unii știu cu certitudine că la mijloc nu e o sinucidere curată și poliția are foarte multe piste greșite pe care se aruncă crezând că poate cazul poate fi rezolvat înainte ca dosarul să fie declarat închis, însă, asta implică mult mai multe complicații venite din trecut, pentru că Bulboana Înecaților are un trecut, însă Nel este ultima femeie care se sinucide din această serie.

  Nu cred că are sens să vă mai spun cât de mult am adorat stilul autoarei, fiind deja obișnuită cu el, mi-a fost ușor să intru în poveste ca și cum aș fi o parte din ea. Simțeam durerea pe care rudele apropiate o purtau în suflet și bucuria din partea „dușmanilor” în momentul în care aceștia au aflat că Nel nu mai e, Nel cea care avea un proiect despre Bulboana Înecaților, cea care era fascinată de această „lume”, de acel loc în care oamenii merg ca să simtă, să gândească și să răsufle pentru ultima oară înainte ca pietrele din buzunar să-i tragă la fund adânciți în propria teroare.

„ ...aproape sigur s-a aruncat. Toată lumea se aruncă pe aici - unii de pe stânci, alții la tras concluzii. Deloc surprinzător, având în vedere istoria locului.”

  Povestea lui Nel nu a fost luată ca atare pentru că totul s-a întâmplat în Bekford, unde, așa cum sugerează și citatul de mai sus, toată lumea se aruncă. Însă, Lena, fiica sa, o cunoaște prea bine și nu poate permite destinului să o lase așa, fără o explicație. Fără un motiv întemeiat pentru care mama ei s-a aruncat, pur și simplu, nu e stilul lui Nel.

  Nu cred că mai am ce să spun altceva fără să stric povestea, însă, vreau să vă spun singurul lucru care m-a deranjat puțin de această dată. Sfârșitul nu a fost atât de neașteptat precum credeam eu că o să fie, asta m-a dezamăgit puțin, foarte, foarte puțin pentru că totuși a fost unul reușit.

Recomand cartea cu mare drag, o poveste numai bună care te ține pe jar cu fiecare cuvânt citit.

Lectură plăcută!