sâmbătă, 27 octombrie 2018

Recenzie: Grasă și proastă de Rodica Ojog-Brașoveanu

Titlu original: Grasă și proastă
Gen: suspans, dragoste
Editura: Nemira
An de apariție: 2018
Număr de pagini: 279
Rating:
Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.
„Avea nouă ani, era în clasa a treia și-l chema Ghiocel. Fusese impulsul de ultim moment al bunicului care, înainte de a declara nașterea băiatului la primărie, trecuse pe la cârciuma din colțul străzii. Se simțea cătrănit că fie-sa îl hiritise cu un nepot din flori și, cum afară tocmai dădea colțul ierbii, ideea i se păruse grozav de inspirată.”
            
    Rodica Ojog-Brașoveanu a reușit să-mi spulbere prejudecățile cu privire la cărțile scrise de către autori români. Grasă și proastă este o colecție de povestiri dulci-amare despre legături imposibile care devin posibile, (anti-)povești de dragoste care vă vor scandaliza și fascina în egală măsură, cu oamenii obișnuiți care se găsesc în situații senzaționale. Nu poți să nu îndrăgești această cărticică scrisă cu atât de mult umor și suspans de primă mână.
     În primul rând vreau să felicit editura pentru coperta minunată a noii ediții. Culorile îndrăznețe se potrivesc extrem de bine cu conținutul cărții, iar imaginea abstractă cu o matrioșkă-bec parcă introduce cititorul în lumea uluitoare din Grasă și proastă. Vreau să adaug și că Grasă și proastă este primul volum din seria reeditată a Rodicăi, pe care vă invit să o căutați pe Nemira.ro.
       Când am deschis cartea, mă așteptam să fie un roman polițist, deoarece autoarea este supranumită Agatha Christie de România, și nu știam că a abordat și alt gen de cărți. Însă, Grasă și proastă nu este nici pe aproape un astfel de roman. În primul rând, pentru că nu este un roman deloc. Este o colecție de povestiri care nu sunt legate între ele, fiecare cu personaje complet diferite de cele din capitolul precedent.
       Încă de la prima propoziție, pe care am avut ocazia să o citesc la târgul de carte de anul acesta din Brăila, Grasă și proastă mi-a captat în totalitate atenția și m-a amuzat și vrăjit deopotrivă. Știam că trebuie să fac rost de cartea aceasta, și încă repede, dar vă voi lăsa să vă convingeți de unii singuri de talentul literar al autoarei. Deci, povestea debutează așa:
„Era urâtă și săracă, în schimb - leneșă și ghinionistă. De asta nu se îndoia nimeni, dar să le iau pe rând. Avea o urâțenie particulară, care izbea (...)”

     Să luăm de exemplu, povestirea „Un om simplu”. Un bărbat care nu strălucea prin nimic, tipologia țăranului dezlipit de lume, se îndrăgostește de o fată cochetă de la oraș. Fata nu-l iubește niciodată, însă e împinsă de la spate de părinții ei să-i dea o șansă omului de la țară, căci i-ar fi putut asigura un viitor sigur. Ea face întocmai, iar când familia bietului om se pregătea deja de nuntă, fata fuge cu un doctor de care era îndrăgostitiă într-o escapadă romantică la mare. Doctorul îi permite verzi și uscate, însă, în cele din urmă, o părăsește. Țăranul se întâlnește întâmplător peste câțiva ani cu o ea, și o găsește înfometată și cu un copil din flori, cu toate acestea îi spune că el o acceptă oricum, și îi propune să se căsătorească.
      Povestea de mai sus nu e nici pe departe preferata mea, și vă asigur că sunt povești de sute de ori mai bune în carte (la care nu v-aș da nici moartă spoilere, pentru că trebuie să le descoperiți singuri.). Dar am vrut să vă prezint o povestire împânzită de absurd, în care bestia o obține pe frumoasă prin mijloace oculte.
       Rodica Ojog-Brașoveanu scrie povești îndrăznețe, fără a fi însă vulgare, pe care vă asigur că le veți savura cap-coadă, iar când veți ajunge la sfârșit veți dori mai mult. Eu abia aștept să citesc și alte romane ale acestei autoare extrem de talentate, iar următoarea pe lista mea are de asemenea un titlu satiric: Bărbații sunt niște porci.

Celelalte cărți din această colecție sunt:
      

Share:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu