vineri, 2 iunie 2017

Recenzie „Ultima dorință (Witcher #1)” de Andrzej Sapkowski

Titlu original: Ostatnie  zyczenie 
Număr de pagini: 294
Gen: Fantasy, horror, adventure
Editura: Nemira
An apariție: 2015
Rating: ½
Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.
Oamenilor, și-a întors Gerald capul, le place să inventeze monștrii și monstruozități. Ca să pară mai puțin monstruoși ei înșiși. Când beau de sting, înșeală, fură, își altoiesc nevestele, pălesc cu toporul vulpea prinsă în găinar sau ciuruiesc cu săgețile ultimul unicorn care mai supraviețuiește pe pământ, le place să creadă că Mora care le intră în cocioabe în zori este mai monstruoasă decât ei. Așa își iau o piatră de pe inimă și se simt ușurați. Și le este mai ușor să trăiască.” 
Ultima dorință este fantasy la superlativ, Andrzej Sapkowski reușind să recreeze complet basmele de altă dată, astfel încât Belle din „Frumoasa și bestia” devine o vampiroaică care ucide cu sânge rece, Alba-ca-Zăpada o prințesă războincă, ce vrea să se răzbune pe cei care au izgonit-o de acasă, iar Cenușăreasa, o tânără ce fuge de la bal, fiind plictisită de avansurile prințului.

Cartea este o colecție de povestiri, legate foarte puțin între ele, și am înțeles că așa va fi și următorul volum. Elementul comun al lor este Geralt, vânătorul de monștrii, și persoana din perspectiva căreia sunt povestite toate întâmplările. Geralt este un mutant genetic, antrenat încă de mic pentru a ucide bestii și asta face de-a lungul întregii cărți.

Cred că una dintre cele mai importante lecții livrate de această carte este faptul că nu ar trebui să judecăm oamenii după aparențe. De multe ori, Geralt se întâlnea cu persoane cu un aspect monstruos care nu au rănit niciodată vreo persoană umană, ci doar au făcut în trecut o greșeală pentru care au plătit cu scopul înfățișării lor, dar îi ieșeau în cale și domnițe cu aspect inocent, care se dovedeau a fi însetate de sânge.

Deși Geralt e un vânător de monștrii, în carte nu se pune mare accent pe violență, ci mai degrabă pe partea de fantasy, pe dezvoltarea unui mediu oportun diferitor ființe supranaturale. Mitologia slavică joacă un rol important în roman, deci întâlnim creaturi cum ar fi mone, manticore, strigoi, vampiri, vrăjitoare, elfi, pitici, basilici, silvani, dragoni, vodnici, vărcolaci, kikimore, chimere, spirite și toate ființele (in)imaginabile.


!!SPOILERE MINORE
După cum spuneam, „Ultima dorință” este o antologie, așa că în ea sunt incluse 6 povești de sine stătătoare, pe lângă cea principală, care face legătura între ele.

1) „Vocea rațiunii” -  Aceasta este „rama” povestirilor. Geralt, după ce e rănit într-o bătălie, se adăpostește în templul lui Melitele din Ellander. În timpul acela, își amintește evenimente recent întâmplate în viața lui, fiecare dintre ele formând povestirile ce urmează.
2) „Vânătorul de monștrii” - Este povestea de început a romanului. Geralt răspunde cererii de a ucide un monstru, mai precis, un strigoi. Dar e o problemă. Vezi tu, strigoiul este fiica împăratului și el nu vrea să o omoare, vrea doar ca blestemul să fie rupt și ea să se transforme la loc în prințesă, ceea ce îi face treaba mult mai grea vânătorului. A fost un început extrem de puternic și e una dintre povestirile mele preferate.
3)  „Sâmburele de adevăr” - Povestea mea preferată. Geralt dă peste niște cadavre în pădure și decide să investigheze. Descoperă un conac stăpânit de un monstru, care nu pare chiar monstru după ce începi să îl cunoști. Este cu siguranță, o reinterpretare a basmului „Frumoasa și bestia”, unde Belle se transformă într-o vampiroaică care îl atacă pe Geralt.
4)  „Răul cel mai mic” -  Aici Geralt se întâlnește cu o veche cunoștință, vrăjitorul Stregobor, căruia îi este amenințată viața de Alba-ca-Zăpada, sau Țepara, cum au poreclit-o localnicii, datorită plăcerii ei de a vărsa sânge și de a-și ucide dușmanii cu ajutorul țepei. 
5)  „Chestiune de preț” - Vânătorului i se dă o sarcină imposibilă, și anume de a aduce destinul în favoarea reginei. Apare în peisaj și un călăreț cu aspect monstruos, de arici, care susține că prințesa îi este aleasa inimii și i-a fost promisă de tatăl său, după ce i-a salvat viața, însă regina nu vrea nici în ruptul capului să își lase fiica să plece cu un monstru, chiar dacă aceasta îl iubește.
6)  „Capătul lumii” -  Geralt și prietenul lui, Jaskier -un poet- se reunesc, și pleacă în căutarea unor monștri din sud. Acolo dau peste un sătuc dominat de monștri, unde sătenii îi roagă să îi scape de „drac”, și totuși, la urma urmei, se va dovedi că dracul este cel mai inofensiv personaj dintre cele negative, doar un tip cu un umor neobișnuit.
7)  „Ultima dorință” -  Povestea de încheiere ne spune aventurile prin care vânătorul a trebuit să treacă pentru a o întâlni pe Yennefer, singura femeie pe care o iubește cu adevărat. Acestea includ un duh răzbunător, vrăjitoare și elfi. A fost tot una dintre cele mai frumoase povestiri din carte.
!!SFÂRȘITUL SPOILERURILOR
„Ultima dorință” de Andrzej Sapkovski este un fantasy pe cinste, scris cu mult umor și care se citește pe nerăsuflate. Mie mi-a adus puțin aminte și de Supernatural, datorită exorcizărilor și a vrăjilor, așa că îl recomand fanilor serialului, dar și oricui vrea să citească o carte scurtă și care conține tot ce vrei: de la horror și până la romance, pe un fundal ce îți va aduce vag a basmurile copilăriei tale. Abia aștept să pun mâna și pe următorul volum :D
Share:

Abonează-te prin GFC

Oameni minunați

Abonează-te prin email

Abonează-te pe Bloglovin

Follow

Ce citesc acum

Ce citesc acum