marți, 7 februarie 2017

Recenzie Regina Roșie (Regina Roșie, #1) de Victoria Aveyard


Editura: Nemira
Anul apariției: 2016
Goodreads: 4.09

„O lume volatilă și o eroină fără egal.“
Booklist

„Un thriller plin de imaginație, în care iubirea și revoluția se ciocnesc, iar puterea și dreptatea sunt într-o luptă pe viață și pe moarte. N-o veți putea lăsa din mână.“
USA Today

Regina Roșie a apărut pe data de 10 februarie 2015 sub numele de Red Queen și a fost publicată în România pe data de 5 februarie 2016. Regina Roșie este prima carte din seria cu același nume, al doilea volum din serie, Glass Sword urmând să fie publicat la noi în decursul acestui an.


-Câteva spoilere pe ici pe colo-

Regina Roșie urmărește povestea lui Mare Barrow, o adolescentă de 18 ani care luptă să supraviețuiască într-o lume în care culoarea sângelui îți definește valoarea. Victoria Aveyard ne introduce într-o lume nouă, postapocaliptică, plină de războaie și divizată după culoarea sângelui. Rasa umană este împărțită în două culori: Argintii, elita societății, care dețin puteri supraumane și care îmi miros, personal, a Twilight. Dar nu mă deranjează, pentru că diferențele sunt prea mari ca să fie cărți identice. Reluând, sunt Argintii și Roșii, persoane care sunt considerate inferioare, care trăiesc în “ghetourile” lumii Victoriei, care le creează hainele, curentul și le luptă argintiilor războaiele pentru putere.

Singurul lucru care ne deosebește, cel puțin la exterior, e că argintiii stau mereu drepți. Noi suntem aduşi de spate din cauza muncii, a speranţei rămase fără răspuns şi a inevitabilei dezamăgiri în viaţă.”


Mare Barrow. Personajul principal de care sunt absolut îndrăgostită. Mare este o hoață de buzunare înrăită, șireată și agilă care își trăiește viața de pe-o zi pe alta, încercând să supraviețuiască și să își ajute familia, încărcată greu de războaie, cu tot ce poate.

„Nu-mi ia mult timp să îmi umplu buzunarele paltonului. Beţivanii ies o dată la câteva minute şi mă lipesc de ei, arborând un zâmbet pentru a-mi ascunde mâinile. Nimeni nu observă, nimănui nu-i pasă când mă fac din nou nevăzută. Sunt o umbră şi nimeni nu îşi aminteşte de umbre.”
 Totul este normal, cât de normală poate fi viața într-o lume în care cei care conduc sângerează argintiu. Dar Mare este nevoită să fugă, pentru a scăpa de inevitabila înrolare și odată ajunsă în capitala Nortei, totul se dezlănțuie. Puteri magnifice, pe care nu ar trebui să le posede ies la suprafață când Mare pare a fi în pericol, în cadrul Turneului Reginelor.

„Dar... pot să o simt. Simt căldura scânteilor care îmi traversează trupul în sus şi-n jos şi dau foc tuturor nervilor mei. De fapt, mă simt bine, vie. De parcă toată viaţa mea am fost oarbă şi acum am deschis ochii. Ceva se mişcă pe sub pielea mea, dar nu sunt scântei. Îmi privesc mâinile, braţele, minunându-mă în timp ce fulgerele alunecă peste mine.”


Familia regală se simte amenințată şi pentru a se proteja o viitoare posibilă revoltă regele şi regina decid să o facă pe Mare „una de-a lor”. Mare primeşte numele de Mareena Titanos, ultima din neamul ei, trecutul îi este şters şi este prezentată elitei ca fiica pierdută a generalului Titanos. Eroina începe să ia lecţii de protocol şi să facă antrenamente cot la cot cu ceilalţi argintii, printre care prinţul Maven, logodnicul ei, şi prinţul moştenitor Tiberias Calore sau Cal. Firea ei vulcanică o pune în încurcături, reuşeşte să îşi facă numeroşi duşmani, este neexperimentată în jocurile şi uneltirile politice la care este nevoită să ia parte, dar supravieţuieşte, în final cu ajutorul Gărzii Stacojii.

„Rochia are o nuanță închisă de purpuriu stropit cu argintiu, croită din mătase și dantelă transparentă. Toate casele au o culoare, îmi aduc eu aminte, gândindu-mă la curcubeul familiilor. Din câte se pare, purpuriul și argintiul sunt culorile familiei Titanos, numele meu.”


Cal… nu am cuvinte să îl descriu aşa cum ar trebui, dar îl iubesc. Cal este tipul soldatului rece şi fără inima care nu realizează că războiul nu este totul şi pe bună dreptate. Această lume este construită pe război şi ură, de ce ar fi el altfel? Mare reuşeşte să îi dezgheţe inima, pentru ca mai apoi să i-o frângă, neintenţionat. Am chițăit ca o nebună de fericire în momentul în care scenele cu ei vorbind apăreau în carte. Şi sunt exact ce îmi trebuie, chiar dacă ei nu sunt un cuplu, există tensiune între ei şi iubesc asta!

Aș mai vorbi și despre celelalte personaje, dar trebuie să las puțin mister. Ok, cam asta a fost rezumatul pe care îl fac eu, destul cât să nu îţi dau prea multe spoilere, dar îndeajuns cât să ştii ce citeşti, dacă decizi să cumperi cartea.
Toate personajele din acest roman mi se par bine construite, principale sau nu, psihotice sau nu. Toate au o poveste în spate, în majoritatea lor triste, dar asta face un personaj interesant.
Dacă ar fi să îmi aleg un pesonaj preferat cel mai probabil ar fi Regina Elara, chiar dacă este o scorpie manipulatoare fără scrupule, asta mă atrage la ea, îmi plac personajele negative, în general, deoarece povestea lor tragică de fundal și mințile complet răvășite le dau un farmec aparte. Mare este pe locul doi, nu ştiu de ce. O admir şi îmi place setea ei de răzbunare foarte mult, dar Elara m-a atras pur şi simplu. Poate faptul că e personajul pozitiv, oarecum. Nu ştiu.
Personal, ca o cititoare înrăită ce sunt pot să garantez că nu o să îţi pară rău. Cartea are de toate! Acţiune, dramă, dragoste. Nu ai cum să nu o îndrăgești. Eu pot spune că o iubesc din tot sufletul şi efectiv am mâncat-o.
Ştii genul ăla de carte, pe care vrei neapărat să o termini, pe care nu o poţi lasă din mâna, pentru care te trezeşti la şapte dimineaţa într-o zi de duminică şi pe care te urăşti că ai terminat-o în final? Senziația aia de insațietate literară a stârnit-o cartea asta pentru mine.
Am plâns, am urât şi am urlat odată cu Mare şi în final mi-am băgat unghiile în ochi de supărare că s-a terminat. Nu ştiu cum am putut să nu o cumpăr mai devreme, ţinând cont că apăruse cu câteva luni bunicele înainte să îmi pun eu ghiarele pe ea. Nu regret nici o clipă că am terminat-o totuşi, poate pentru că ştiu că vor mai fi şi alte cărţi după asta, sau poate pentru că sunt o mică masochistă, tind să înclin spre prima varianta.

Ce aş fi vrut să fie diferit la această carte minunată?
Ei bine, cartea asta are aproximativ 470 de pagini, mai mult sau mai puţin. Are fonul relativ mare în comparaţie cu alte cărţi. Trecând la subiect, ar fi fost minunat dacă, pe lângă cele 470 de pagini, ar mai fi adăugat încă câteva, vreo o mie, nu mai mult ca să te ferească sfântul să te plictiseşti.
Trecând peste dorinţa mea de a avea această carte în mărimea bibliei, nu aş schimba nimic, deoarece sunt îndrăgostită de lumea lui Mare Barrow cap coadă.
Da, este uşor clişeică, cu un triunghi amoros dar e mult prea diferită ca să fie prea clişeică. Nu am nici un sens, dar asta e frumuseţea, asta e cartea care mă face să gândesc incoerent şi să nu reuşesc să leg cuvintele exact cum aş fi vrut eu.

Regina roşie este o carte bună care le are pe toate. O intrigă bine construită, cu acţiune fix cât trebuie, care nu te face să te doară capul de la prea multe informaţii.
Este o carte care mi-a întrecut aşteptările, pe care pot să o recomand cu tot sufletul.




Până la apariția celeilalte cărți­: Răsăriți roșii, ca zorii zilei!
Share:

3 comentarii:

  1. Nu am citit-o. Desi nu easte genul meu aceasta carte m-a atras de la inceput. Plus ca are o coperta frumoasa :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici după recenzia Lidiei nu te-a atras? :(

      Ștergere
  2. o carte superba, de abia astept sa apara volumul 2 si la noi pentru ca daca nu ma insel o sa apara anul acesta

    RăspundețiȘtergere