Recenzie „Dispariția lui Daniel Tate” de Cristin Terrill

Titlu original: Here lies Daniel Tate
Gen: mystery, young adult, thriller
Editura: Leda Edge
An de apariție: 2018
Număr de pagini: 350
Rating: 
Mulțumesc editurii pentru acest roman! 

„Niciodată nu mă simțisem atât de singur! Nici când eram un băiețel și mă ascundeam în fundul dulapului de monstrul furios de afară sau când îmi era foame și frig și-mi petreceam noaptea mergând pe străzile goale, ca să nu îngheț. Să nu fii iubit era una, dar era cu totul atceva să crezi că oamenii te iubesc, apoi să afli deodată că nu este așa. Asta mă lăsa fără aer.”

            

     Dispariția lui Daniel Tate este un rollercoaster de trăiri, cu întorsături de situație la tot pasul, un thriller pentru tineri care mi-a depășit cu mult așteptările. Romanul m-a ținut cu sufletul la gură încă de la primele pagini, pentru că viața perfectă a falsului Daniel, construită cu atâta grijă de narator în jurul unor minciuni, se putea nărui în orice moment.

      Un lucru bizar la această carte este că nu are capitole. Am descoperit acest lucru noaptea târziu când abia îmi mai țineam ochii deschiși și mă întrebam când se termină capitolul ca să pot să mă culc. Se pare că nu se termina niciodată. Secvențele sunt despărțite doar de câteva rânduri libere și am crezut că o să mă deranjeze la culme treaba asta, dar din contră, faptul că nu avea capitole m-a încurajat să lecturez cât mai mult.

       Nu e un secret că personajul principal nu este Daniel Tate. Singura trăsătură dominantă de caracter pe care i-o cunoaștem este că e un mincinos. Minte nu doar pentru că se pricepe la asta, ci mai ales pentru supraviețuire. Toate celelalte caracteristici ale lui rămân o adevărată enigmă până la finalul romanului. De fapt, nici măcar numele lui nu ne este dezvăluit.

      Îmi place mult și jocul de cuvinte din limba originală a cărții „Here lies Daniel Tate”, pentru că se poate interpreta în două moduri: 1) cu sensul de to lay (Aici se odihnește Daniel Tate) care face referire la adevăratul Daniel, care probabil e ca și mort pentru familia lui
și 2) cu sensul de lie (Aici minte Daniel Tate) pentru că impostorul minte pe tot parcursul romanului.

       I don't want to spoil it for you, dar puțin după jumătatea cărții va avea loc o uriașă întorsătură de situație care va schimba cu totul lucrurile. Poate că unii dintre voi o să-și dea seama despre ce e vorba, poate că alții nu, eu trebuie să recunosc faptul că ghicisem încă de la început esențialul și bănuiam vag restul secretului, însă finalul m-a lăsat cu gura căscată.

       Personajele au fost bine conturate și îmi place că autoarea a reușit să îi traseze fiecăruia câte un tip unic de caracter. A fost emoționant și modul în care ”Daniel” a reușit să iasă încet-încet din cochilia lui și să se atașeze cu adevărat de unele persoane pe care le-a cunoscut cu prilejul acestei mari păcăleli. Nu știu dacă povestea de dragoste cu o colegă de-a lui a fost chiar necesară, dar nu m-a deranjat atât de tare încât să scad ratingul cărții, ba chiar a umanizat personajul într-o anumită măsură.

      Dispariția lui Daniel Tate e cel mai bun thriller pe care l-am citit anul acesta, chiar nu mă așteptam să-mi placă atât de mult, însă l-am citit la foc automat. Îl recomand tuturor iubitorilor acestor gen, dacă vor o lectură mai ușurică, dar care reușește să te țină în suspans. Cred că ar fi pe gustul celor care au îndrăgit Fata dispărută.